Analiza situației economice actuale din România comparată cu experiența Greciei din perioada 2008-2014 relevă diferențe semnificative, în ciuda unor similitudini în ceea ce privește stimularea consumului. Radu Crăciun subliniază că etichetarea actuală a economiei românești drept „criză” este inadecvată, având în vedere o scădere subunitară a PIB-ului și un șomaj de aproximativ 4%. Această situație contrastează puternic cu prăbușirea de 25% a PIB-ului grec și explozia șomajului de la 8% la 27% în timpul crizei de atunci.
Un punct de contact între cele două economii este modul în care creșterea a fost finanțată prin deficite, în condiții de stagnare a productivității. În Grecia, deficitele au fost alimentate de o evaziune fiscală masivă, TVA-ul necolectat atingând 28%. Pentru România, estimările indică un nivel similar de 30% pentru TVA-ul necolectat, deși gradul de digitalizare a plăților este considerabil mai ridicat decât era în Grecia înainte de colapsul economic.
Gestionarea deficitului și a datoriei reprezintă un alt domeniu de contrast. Grecia a ajuns la un deficit bugetar de 15% în 2009, iar fără corecții, raportul datorie/PIB ar fi putut atinge 200%. În România, deficitul bugetar a înregistrat o scădere de 30% în primele opt luni față de anul trecut, având un maxim estimat de 7,6% în 2025. Totuși, datoria externă a României este proiectată să crească până la un maxim de 64% în anul 2028.
Instrumentele de politică monetară oferă României un avantaj strategic față de Grecia. Deoarece Grecia făcea parte din zona euro, nu a putut utiliza devalorizarea monedei sau ajustarea dobânzilor pentru a atenua șocurile, fiind nevoită să aplice măsuri de austeritate dure, precum tăieri de salarii și pensii. România dispune de un curs de schimb flexibil și de o politică monetară condusă de BNR, elemente esențiale pentru amortizarea eventualelor șocuri economice externe.
Evoluția costurilor cu forța de muncă rămâne o preocupare pentru competitivitatea ambelor economii. În ultimii 15 ani, în România, costurile cu forța de muncă au crescut de 2,5 ori mai rapid decât creșterea productivității muncii. Această tendință, similară cu cea observată în Grecia, afectează balanța comercială și poate agrava deficitele externe, impunând necesitatea unor reforme structurale care să nu fie amânate.
Riscul major pentru România constă în posibilitatea unei crize de finanțare dacă piețele internaționale decid să retragă capitalul. Deși o scădere a ratingului în categoria „junk” nu este catastrofică, un îngheț al piețelor financiare ar forța implementarea unor măsuri de ajustare extrem de dure. Reformele trebuie grăbite pentru a evita situația în care intervenția Comisiei Europene sau a FMI devine singura opțiune de salvare a echilibrului economic.
context_missing: true