Economia României nu se află în prezent într-o situație comparabilă cu cea a Greciei din perioada 2008, susține Radu Crăciun, fost director general al BCR Pensii. Analiza sa indică faptul că România nu traversează o contracție severă, șomajul rămâne la un nivel redus, iar sistemul bancar funcționează normal. Totuși, economistul subliniază existența unor vulnerabilități comune cu modelul grec, precum creșterea susținută de consum, deficite bugetare ridicate și probleme legate de productivitate și competitivitate.
Radu Crăciun explică faptul că diferențele structurale dintre cele două țări sunt esențiale pentru gestionarea eventualelor crize. România dispune de un curs de schimb flexibil și de propria politică monetară, instrumente pe care Grecia nu le-a putut utiliza din cauza apartenenței la zona euro. În timpul crizei grecești, lipsa acestor mecanisme de absorbție a șocurilor a forțat implementarea unor măsuri de austeritate extrem de dure, care au inclus reduceri masive de salarii și pensii.
Un punct critic identificat de fostul lider al BCR Pensii este gestionarea deficitelor bugetare și a datoriilor. În timp ce Grecia a ajuns la un deficit de 15% în 2009, România prezintă o scădere a deficitului de 30% în primele opt luni ale anului față de perioada precedentă. Totuși, datoria externă a României este estimată că va crește până la un maxim de 64% în anul 2028, presupunând că ajustarea bugetară planificată va fi menținută constant.
Economistul avertizează că riscul major pentru România apare în cazul în care ajustarea deficitelor gemene este amânată. O perioadă prelungită de vulnerabilitate ar putea crește expunerea țării la un șoc extern care să restricționeze accesul la finanțare. Într-un astfel de scenariu, presiunea creditorilor externi și măsurile de corecție ar deveni mult mai severe, similar cu experiența de dificultate financiară prin care a trecut România în perioada 2009-2011.
Analiza pune accent pe necesitatea accelerării reformelor pentru a evita blocajele financiare. Radu Crăciun menționează că, deși o scădere a ratingului României în categoria „junk” nu ar fi catastrofală, momentul în care piețele financiare îngheață reprezintă pericolul real. În acea etapă, investitorii fac pasul înaprice, iar singurele soluții rămase pentru economie sunt cele de natură recesivă și extrem de dureroase pentru populație și sectorul de afaceri.
Evoluția indicatorilor macroeconomici este decisivă pentru stabilitatea financiară pe termen lung. În România, costurile cu forța de muncă au crescut de 2,5 ori mai rapid decât productivitatea muncii în ultimii 15 ani, afectând competitivitatea. Monitorizarea atentă a raportului datorie/PIB și a capacității de colectare fiscală rămâne esențială pentru a menține încrederea investitorilor și pentru a asigura un curs de dezvoltare economică sustenabil.