Datele recente publicate de Ministerul Finanțelor indică o continuare a procesului de consolidare bugetară în perioada ianuarie-august 2026. Evoluția evidențiază un accent pus pe dimensiunea calitativă a finanțelor publice, cu indicatori care ating niveluri record. Ponderea veniturilor la buget în raport cu PIB-ul a crescut de la 21,9% în primele opt luni ale anului 2025 la 22,8% în aceeași perioadă a anului 2026, susținută de dinamica încasărilor din TVA și a fondurilor europene.
Veniturile fiscale au înregistrat o creștere ușoară, trecând de la 11,1% în primele opt luni din 2025 la 11,8% în perioada ianuarie-august 2026, acesta fiind cel mai înalt nivel din 2016. În mod specific, ponderea veniturilor din TVA în PIB a crescut cu 0,7 puncte procentuale față de anul precedent, ajungând la 5,0%, ceea ce reprezintă cel mai ridicat nivel din 2015. În același timp, încasările din fonduri europene au crescut de la 1,5% în 2025 la 2,2% în 2026, atingând un nivel maxim istoric.
În ceea ce privește cheltuielile, ponderea acestora în PIB s-a diminuat la 25,7% în perioada ianuarie-august 2026, de la 26,4% în anul precedent. Scăderea a fost influențată de reducerea cheltuielilor de personal, care au ajuns la 5,3% din PIB, cel mai scăzut nivel din 2017, pe fondul înghețării salariilor din sectorul public. Totodată, cheltuielile publice de capital au scăzut de la 1,9% în 2025 la 1,7% în 2026, marcând minimul din 2023.
Deși consolidarea a fost ambițioasă, ponderea cheltuielilor cu dobânzile în PIB a crescut cu 0,3 puncte procentuale, ajungând la un nivel maxim istoric de 2,0% în perioada ianuarie-august 2026. Ca urmare a acestor dinamici, ponderea deficitului bugetar în PIB s-a ajustat de la 4,51% în primele opt luni din 2025 la 2,89% în 2026, acesta fiind cel mai redus nivel din 2023. Totuși, în absența evoluțiilor macroeconomice și politice recente, deficitul s-ar fi putut ajusta la 5% în 2026.
Percepția de risc privind finanțele publice s-a intensificat din cauza factorilor internaționali, precum vânzările masive pe piețele de titluri de stat din SUA, și a tensiunilor politice interne. Costurile de finanțare în SUA au crescut semnificativ, atingând niveluri comparabile cu cele de dinaintea Crizei Financiare Globale pentru scadențele lungi. România se confruntă cu un efect de „bulgăre de zăpadă”, în care costurile reale de finanțare sunt mai ridicate decât ritmul activității economice.
Monitorizarea indicatorilor de deficit și a costului de finanțare este esențială pentru stabilitatea fiscală, în contextul în care piețele de obligațiuni pot influența volatilitatea economică. În perioada actuală, deciziile privind gestionarea datoriei publice și controlul cheltuielilor sunt supuse presiunilor externe cauzate de fluctuațiile piețelor de capital globale și de dinamica inflației care afectează costurile nominale de împrumut.