Achiziția unei locuințe poate deveni o capcană financiară pentru mulți români care aleg proprietăți care depășesc capacitatea lor reală de plată. Adrian Asoltanie, expert în educație financiară, explică faptul că dorința de a mări spațiul locativ poate duce la contractarea unor credite pe termen foarte lung. Această tendință de a trece de la o garsonieră la apartamente cu două sau trei camere, sub pretextul nevoilor viitoare, crește considerabil nivelul datoriei pe următoarele decenii.
Pentru a evita supraîndatorarea, Adrian Asoltanie propune o regulă de calcul bazată pe veniturile anuale. Valoarea locuinței pe care o achiziționezi ar trebui să se încadreze aproximativ în suma veniturilor tale pe o perioadă de patru ani. Această metodă de calcul forțează un exercițiu de prevedere asupra resurselor financiare disponibile, evitând situația în care prețul proprietății este raportat doar la capacitatea de plată imediată, fără a lua în calcul stabilitatea pe termen lung.
Un alt aspect critic vizează procentul din salariu care trebuie direcționat către plata ratei la credit. Expertul recomandă ca rata lunară să nu depășească pragul de 20-25% din veniturile disponibile ale familiei. Această marjă de siguranță este esențială pentru a permite gestionarea unor eventuale scăderi de venit sau creșteri ale cheltuielilor neprevăzute. Fără acest adaos de siguranță, cumpărătorul riscă să fie obligat să renunțe la alte experiențe de viață pentru a acoperi datoria.
Adrian Asoltanie subliniază că un credit contractat la limita posibilităților lasă foarte puțin loc pentru plăți anticipate. Această lipsă de flexibilitate poate face ca perioada de rambursare să devină o provocare extrem de dificilă pe parcursul a 30 de ani. Specialistul avertizează că, în cazul în care dobânzile se modifică sau veniturile scad, o rată care părea suportabilă la început poate deveni o povară insuportabilă, transformând viața într-o muncă dedicată exclusiv plății cărămizilor și termopanelor.
În ceea ce privește piața imobiliară, expertul observă că interesul rămâne ridicat, însă comportamentul cumpărătorilor s-a schimbat, piața fiind mai „rece” din cauza dobânzilor și a incertitudinii. De asemenea, în selecția proprietății, Adrian Asoltanie consideră că locația este mai importantă decât starea blocului, susținând că „zona bate blocul”. El nu se așteaptă la scăderi masive de prețuri, dar observă o flexibilitate sporită a dezvoltatorilor prin oferirea de discounturi sau dotări suplimentare.
În contextul economic actual, deciziile de investiții în imobiliare trebuie evaluate cu atenție, mai ales când veniturile pot fi afectate de inflație sau de schimbările de pe piața muncii. Deși chiria este văzută de expert ca o „hemoragie financiară” pe termen lung, trecerea către proprietate trebuie făcută doar după ce situația financiară este stabilizată într-o anumită zonă. Planificarea riguroasă este singura metodă de a transforma achiziția într-o acumulare de capital, nu într-o povară permanentă.