Datoria publică a României a depășit pragul de 60% din PIB, ajungând la 60,1% la finalul primului trimestru din 2026, conform datelor Eurostat prezentate de Adrian Negrescu. Estimările Ministerului Finanțelor indică faptul că acest nivel va continua să crească în perioada următoare, atingând 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028. Pe termen lung, prognozele sunt și mai alarmante, sugerând că datoria ar putea ajunge la aproximativ 90% din PIB în anul 2036.
Economistul Adrian Negrescu subliniază că reducerea deficitului bugetar nu garantează automat scăderea datoriei. Atât timp cât cheltuielile statului rămân mai mari decât veniturile încasate, diferența va fi finanțată prin noi împrumuturi, menținând datoria pe o traiectorie ascendentă. Adrian Negrescu critică tendința unor politicieni de a reveni la majorări de salarii sau contracte pentru firme de partid imediat după reducerea deficitului, avertizând că un astfel de comportament va avea un efect rapid și negativ asupra nivelului datoriei publice.
Costul serviciului datoriei reprezintă o problemă concretă pentru bugetul de stat, cu un impact direct asupra capacității de finanțare a serviciilor publice. Adrian Negrescu menționează că dobânzile plătite de stat ar putea ajunge anul acesta la aproximativ 2,8-3% din PIB. Această sumă este echivalentă cu un întreg deficit bugetar considerat acceptabil în Uniunea Europeană, fiind consumată de dobânzi înainte ca statul să poată aloca resurse pentru spitale, școli sau drumuri. În prezent, statul se împrumută pe zece ani cu un randament de aproximativ 7,5% pe an.
Un alt risc major este identificat în procesul de refinanțare a împrumuturilor vechi. O parte semnificativă din datoria actuală a fost contractată în perioade cu dobânzi mici, însă, pe măsură ce aceste obligațiuni ajung la scadență, statul trebuie să le înlocuiască cu noi împrumuturi la costuri mult mai ridicate. Adrian Negrescu explică faptul că, chiar dacă nu s-ar mai contracta niciun împrumut nou, costul total al datoriei ar putea crește pur și simplu din cauza acestui mecanism de refinanțare la noile niveluri de dobânzi.
Pentru a gestiona această situație, Adrian Negrescu propune controlul strict al cheltuielilor publice, menționând măsuri precum creșterea vârstei de pensionare, creșterea mai lentă a pensiilor față de inflație sau înghețarea salariilor din sectorul public. O altă opțiune ar putea fi vânzarea unor pachete de acțiuni deținute de stat la companii listate la bursă pentru reducerea directă a datoriei. Economistul insistă pe necesitatea unei reguli fixate prin lege, care să impună o limită clară a cheltuielilor publice, indiferent de schimbările de guvernare.
Situația fiscală a României este monitorizată atent de piețele financiare, deoarece pierderea încrederii investitorilor ar putea face finanțarea statului extrem de costisitoare sau imposibilă. În cazul în care accesul la capital devine prea scump, statul ar putea întâmpina dificultăți în plata salariilor bugetarilor, pensiilor sau a ajutoarelor sociale. Adrian Negrescu avertizează că România trebuie să aleagă între o reducere planificată a cheltuielilor sau o impunere brutală a unor măsuri de ajustare de către piețe, așa cum s-a întâmplat în trecut cu FMI.