România se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, în condițiile în care media la nivelul acestui bloc este de 3,1%. În zona euro, deficitul mediu este de 2,9%, existând chiar și state membre care înregistrează un excedent bugetar. Această situație macroeconomică reflectă faptul că țara cheltuiește sume mai mari decât încasează venituri, ceea ce generează o instabilitate financiară semnificativă.
Nivelul actual al deficitului explică motivul pentru care România se împrumută la dobânzi de aproximativ 7,5%, chiar dacă se estimează o datorie publică de aproape 62% la finalul anului 2026. Această rată a dobânzii este mai mare decât cea a unor state care au o datorie publică mult mai ridicată. Pentru investitori, deficitul excesiv transformă România într-o țară cu risc, deoarece acesta pune sub semnul întrebării capacitatea de rambursare a împrumuturilor contractate.
Spre deosebire de alte economii, deficitul românesc nu este înscris pe un trend descendent, fapt care amplifică riscul de neplată. Alte state prezintă un risc de rambursare mai mic deoarece au economii productive, chiar dacă au datorii mari. În plus, inflația ridicată din România acționează ca un factor suplimentar de risc. Cele mai puternice economii din afara UE pot gestiona datorii publice foarte mari datorită forței lor economice, spre deosebire de contextul local.
Există o corelație clară între datoria publică și deficitul bugetar, observată în comparație cu alte state. Țările cu datorie peste 60% din PIB, precum Grecia, mențin un deficit mic sau chiar un excedent, ceea ce facilitează reducerea datoriei. În schimb, deficitul mare din România indică faptul că datoria publică va crește într-un ritm alert. Fără o gestionare strictă, indicatorii de datorie vor fi dificil de controlat în viitorul apropiat.
România se află deja sub procedura de deficit excesiv și urmează un program convenit cu Comisia Europeană. Scopul acestui program este reducerea deficitului pentru a ajunge sub pragul de 3% până în anul 2031. Reducerea acestui indicator este considerată crucială pentru stabilitatea economică și socială a țării. Doar prin atingerea acestui obiectiv financiar vor putea cetățenii români să resimtă o îmbunătățire reală a nivelului de trai.
Monitorizarea acestor indicatori este reglementată prin Tratatul de la Maastricht din 1992, care stabilește praguri de 3% pentru deficit și 60% pentru datoria publică. Comisia Europeană și Consiliul Europei supraveghează îndeaproape respectarea acestor limite. În cazul în care țările nu respectă termenele stricte de ajustare, acestea pot fi supuse unor sancțiuni financiare din partea instituțiilor europene.