Indicatorul succesului economic al României, care s-a concentrat timp de peste trei decenii pe volumul exporturilor, necesită o schimbare de paradigmă. Analiza evoluției de până acum arată că măsurarea performanței prin balanțe comerciale sau cote de piață în țări precum Germania sau Italia este o abordare care a devenit prea îngustă. Este necesară o trecere de la modelul bazat pe vânzări către unul centrat pe proprietate.
De peste treizeci de ani, indicatorii principali pentru economia românească au fost volumele de mărfuri și prezența pe piețele externe. Succesul a fost evaluat în funcție de cât de mult reușește țara să vândă în afara frontierelor proprii, ocupând segmente de piață relevante în Europa. Totuși, această metodă de calcul a fost limitată în capacitatea sa de a reflecta potențialul real de dezvoltare pe termen lung.
Noua direcție strategică propusă nu mai vizează doar cantitatea de bunuri trimise în străinătate, ci calitatea deținerea acestora. Întrebarea centrală pentru viitorul economiei nu este cât de mult se vinde în afara țării, ci cât de multe active dețin România în străinătate. Această tranziție marchează trecerea de la conceptul de „Made in Romania” către cel de „Owned by Romania”.
Această diferență de perspectivă implică o schimbare fundamentală în modul în care este structurată valoarea economică. În loc să ne limităm la producția de bunuri care sunt apoi achiziționate de entități străine, accentul trebuie pus pe controlul asupra capitalului și a companiilor. Capacitatea de a deține active internaționale reprezintă un nivel superior de maturitate economică față de simplul proces de export.
Evoluția de la producție la proprietate necesită o strategie care să permită companiilor românești să extindă amprenta deținătorilor de capital. Dacă exporturile reprezintă doar un flux de venituri, deținerea activelor asigură o poziție strategică și stabilitate pe piețele globale. Această nouă scară de dezvoltare este esențială pentru a depăși limitele actuale ale modelului de creștere bazat pe volumul de mărfuri.
În contextul global, succesul economic este strâns legat de capacitatea de a genera valoare prin deținerea de infrastructură și companii. În România, discuțiile despre restructurări industriale, precum cazul Liberty Galați, evidențiază importanța stabilității proprietății și a valorilor de piață în procesele de vânzare. Capacitatea de a menține controlul asupra activelor rămâne un punct critic pentru stabilitatea economică pe termen lung.