Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management, analizează complexitatea fenomenului inflației și limitele instrumentelor utilizate de băncile centrale pentru controlul prețurilor. Acesta subliniază că, deși inflația este un indicator critic pentru investitori și pentru menținerea puterii de cumpărare a capitalului, înțelegerea și combaterea sa nu primesc atenția necesară. În viziunea sa, abordarea actuală este limitată de faptul că responsabilitatea este atribuită aproape exclusiv instituțiilor monetare, ignorând surse externe de control.
Unul dintre principalele argumente ale lui Horia Braun Erdei este că multe surse de presiune inflaționistă se află în afara controlului băncilor centrale. De exemplu, prețurile energiei, precum benzina sau motorina, sunt influențate de evenimente geopolitice și de cererea globală, aspecte asupra cărora o bancă centrală are o influență infimă. Totodată, în Zona Euro, inflația bunurilor energetice a explicat aproximativ 60% din variabilitatea acestui indicator în ultimul deceniu, demonstrând impactul masiv al unor factori externi.
În România, Horia Braun Erdei identifică și alte surse de creștere a prețurilor care nu pot fi gestionate de BNR. Acesta menționează că măsurile fiscale, precum majorarea cotelor de TVA și a accizelor, au creat presiune inflaționistă în ultimele 12 luni. De asemenea, liberalizarea pieței de energie electrică a reprezentat o altă sursă majoră de scumpire. Aceste decizii administrative și fiscale acționează independent de politicile monetare, limitând marja de manevră a autorității monetare naționale.
Un alt factor relevant este creșterea prețurilor în sectoare tehnologice, cum ar fi produsele care conțin chip-uri de memorie flash. Conform datelor Eurostat, prețurile acestora au crescut în medie cu 50,1%, pe fondul reorientării producției către infrastructura de Inteligență Artificială. Deși ponderea acestor produse în coșul de consum este mică, impulsul de cerere generat de investițiile masive în AI devine un factor economic relevant, pe care băncile centrale nu le pot sau nu vor să îl oprească.
Totuși, Horia Braun Erdei recunoaște că politicile monetare pot avea un impact direct asupra anumitor componente. De exemplu, dobânzile și lichiditatea pot influența condițiile pieței muncii, afectând astfel inflația serviciilor, care reprezintă aproape 50% din coșul de consum în Europa de Vest. În România, cursul de schimb al leului rămâne un instrument important, deoarece o parte majoră din consum se bazează pe bunuri importate sau prețuri cotate în EUR sau USD.
Fenomenul de „șocflație”, numit de economiștii Isabelle Weber și Jens Van’t Klooster, descrie un regim inflaționist declanșat de șocuri de ofertă și politici fiscale relaxate. Această nouă natură a inflației sugerează că băncii centrale nu mai pot acționa singure prin strângerea politicii monetare. Este necesară o coordonare mai amplă la nivelul Uniunii Europene, care să includă politici sectoriale țintite pentru a atenua șocurile provenite din resurse cu importanță sistemică, precum energia sau semiconductorii.
Contextul economic actual pune presiune pe consumatori, unde inflația în România este aproape dublă față de cea din Uniunea Europeană, care se situează la 3,2%. Această realitate transformă inflația într-un „vot al buzunarului” pentru cetățeni, afectând direct bugetele familiilor și capacitatea antreprenorilor de a investi în creșterea economiei naționale.