O eventuală scădere a ratingului suveran al României sub categoria de investiții ar putea genera costuri suplimentare masive pentru întreaga economie. Analiza realizată de Alexander Milcev de la Ernst&Young Romania evidențiază că o astfel de decizie ar afecta atât bugetul de stat, cât și sectorul privat, transformând pierderea statutului de investment grade într-o taxă de risc aplicată întregii națiuni.
Situația actuală este marcată de menținerea ratingului la BBB-, ultima treaptă de investiții, însă cu perspectivă negativă din partea celor trei principale agenții de rating. Vulnerabilitățile economiei sunt reprezentate de deficitele bugetar și de cont curent, precum și de creșterea datoriei publice. Standard & Poor’s estimează că necesarul extern de finanțare al economiei va rămâne la 18% din PIB în anul 2026, ceea ce accentuează presiunea asupra stabilității financiare.
Analiza efectuată pe un eșantion de peste 4.300 de obligațiuni corporative arată că piața penalizează sever deteriorarea calității creditului. În scenariul mediu, un downgrade la nivelul BB/Ba2 ar putea implica un diferențial de randament de 1,55 puncte procentuale față de categoria BBB-/Baa3. În cel mai nefavorabil scenariu, pentru ratingul BB-/Ba3, investitorii ar putea solicita o primă de risc suplimentară de 1,65 puncte procentuale pentru a compensa riscul de credit ridicat.
Impactul financiar asupra datoriei externe de peste 229 mld. euro este semnificativ. În cazul unui scenariu mediu, costul suplimentar anual ar fi de circa 3,56 mld. euro, ceea ce reprezintă aproximativ 1% din PIB. Dacă se ia în calcul impactul per capita, o astfel de retrogradare ar putea însemna o povară de la 42 la 175 de euro anual pentru fiecare cetățean, în funcție de severitatea ratingului atribuit.
Efectele unui downgrade depășesc capacitatea de gestionare a bugetului de stat, creând un cerc vicios financiar. Randamentele mai mari cerute de investitori forțează statul să plătească dobânzi mai mari pentru a-și finanța deficitul, ceea ce reduce spațiul pentru investiții publice și îngreunează consolidarea fiscală. De asemenea, instituțiile financiare și companiile locale vor vedea crescute costurile de finanțare, deoarece ratingul suveran funcționează ca un plafon implicit pentru activele naționale.
În prezent, România plătește deja una dintre cele mai ridicate prime de risc din Uniunea Europeană. La începutul lunii iulie, randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani era de 6,75%, în timp ce în Germania acesta era de 3,07%. Acest diferențial de aproape 368 de puncte de bază reflectă percepția investitorilor asupra riscului fiscal și extern, într-un context în care economia trebuie să finanțeze investiții majore și să valorifice fondurile europene.