România implementează unul dintre cele mai vaste proiecte de combatere a eroziunii costiere, concentrându-se pe zona Mangalia-Saturn. Lucrările vizează crearea a aproximativ 30 de hectare de plajă nouă pe o lungime de 2,5 kilometri, printr-o intervenție masivă de înnisipare. Această investiție strategică are scopul de a proteja linia țărmului și de a oferi turiștilor un spațiu mai generos, combatând în același timp retragerea sedimentelor cauzată de valuri și curenți marini.
Proiectul, identificat sub denumirea „Reducerea eroziunii costiere, Faza II (2014-2020), Etapa II”, Lotul 10, implică o investiție totală de 357.504.766 de lei. Procesul de depunere a nisipului a început în septembrie și este structurat pe trei celule de plajă distincte. Autoritățile au stabilit că etapa actuală de lucrări va fi finalizată până la data de 31 octombrie 2026, moment în care suprafața extinsă ar trebui să fie complet funcțională.
Dincolo de simpla transportare a nisipului, intervenția include și structuri de protecție pentru a reduce impactul energiei valurilor asupra țărmului. În zona de lucru au fost deja construite patru structuri costiere, alături de o biostructură special concepută pentru susținerea biodiversității marine. Scopul acestor elemente inginerești este de a stabiliza zona costieră, oferind o protecție sporită atât pentru plajă, cât și pentru faleze și infrastructura situată în imediata apropiere a mării.
Intervenția asupra ecosistemului marin reprezintă un aspect critic al proiectului, având în vedere modificările pe care depunerea de sedimente le produce asupra fundului mării. Pentru a atenua riscurile ecologice, planul include măsuri specifice pentru protejarea și refacerea habitatelor asociate speciilor marine Zostera noltei și Cystoseira barbata. Autoritățile au asigurat că, odată ce procesul de înnisipare este finalizat, vor continua și alte măsuri dedicate menținerii biodiversității în zona respectivă.
Programul de combatere a eroziunii a acoperit și alte zone importante de pe litoralul de sud, inclusiv Eforie, Costinești, Olimp, Jupiter-Neptun, Balta Mangalia-Venus-Aurora și 2 Mai. Deși aceste lucrări au adus beneficii vizibile, cercetătorii au semnalat riscuri legate de acoperirea habitatelor de fund marin cu sedimente. Succesul pe termen lung al acestor intervenții va depinde de reziliența liniei țărmului în fața furtunilor și de stabilitatea ecosistemelor marine după finalizarea șantierului.
Eroziunea costieră rămâne o provocare constantă pentru gestionarea litoralului românesc, deoarece dinamica apei transportă continuu sedimentele spre larg. Această problemă necesită o abordare dublă, care să combine refacerea suprafeței de plajă cu controlul energiei valurilor. Monitorizarea constantă a biodiversității și a stabilității plajelor create artificial va fi esențială pentru a determina dacă investițiile de sute de milioane de lei produc un rezultat durabil.