România traversează o perioadă de încetinire economică semnificativă, după ce a realizat în ultimele două decenii o convergență rapidă față de media Uniunii Europene. PIB-ul pe locuitor, exprimat în standardul puterii de cumpărare, a crescut de la aproximativ 44% din media UE în 2007 la o prognoză de 78% pentru anul 2025. Această evoluție a permis recuperarea a 34 de puncte procentuale față de nivelul european, deși procesul a fost marcat de disparități regionale majore între București-Ilfov și zonele din estul și sudul țării.
Ritmul de creștere a încetinit drastic, scăzând de la 4,2% în 2022 la 2,3% în 2023, ajungând la o prognoză de 0,9% pentru 2024 și 0,7% pentru 2025. Pentru anul 2026, majoritatea estimărilor indică o economie aproape stagnantă, cu o posibilă revenire abia în 2027. Această conjunctură impune renunțarea la modelul bazat pe creșterea consumului prin majorări de venituri și expansiune bugetară, orientând necesitatea către investiții în capital uman, tehnologie și utilizarea mai eficientă a resurselor existente.
Fondurile europene reprezintă principalul motor de susținere pe termen scurt, cu resurse masive disponibile pentru economie. Planul Național de Redresare și Reziliență oferă aproximativ 21,4 miliarde de euro, ceea ce înseamnă circa 6% din PIB-ul României. Dacă adunăm politicile de coeziune 2021–2027, care însumează 30,9 miliarde de euro, plus cofinanțarea națională, valoarea programelor poate atinge 42 de miliarde de euro. La acestea se adaugă Fondul pentru Tranziție Justă, cu 2,1 miliarde de euro, totalizând resurse comparabile cu peste o cincime din PIB-ul anual.
Investițiile private și digitalizarea companiilor sunt piloni critici pentru viitorul stabilității economice. Deși formarea brută de capital fix este de aproximativ 22% din PIB, depășind media UE de 22%, investițiile sunt concentrate în construcții, lipsind cele în cercetare și tehnologii digitale. În ceea ce privește IMM-urile, doar 44% au atins un nivel de bază al intensității digitale în 2025, iar doar 21,7% au o intensitate ridicată, fiind sub media europeană de 32,7%. Această lacună necesită o trecere către automatizare și utilizarea sistemelor de gestiune integrate.
Productivitatea muncii și sectorul energetic vor determina capacitatea de competitivitate pe termen lung. În 2022, productivitatea pe persoană ocupată era de aproximativ 70% din media UE, cu variații extreme între regiunea București-Ilfov, de 130%, și Nord-Est, de 40%. Pe partea energetică, deși România are un mix diversificat și producție internă de gaze, prețurile pentru companii au rămas printre cele mai ridicate din UE. Eficiența costurilor energetice este vitală pentru sectoare precum metalurgia sau industria chimică, unde energia poate reprezenta până la 50% din costul total de producție.
Cercetarea și dezvoltarea rămân un punct critic, cu cheltuieli de doar 0,46% din PIB în 2024, față de media europeană de 2,24%. Această lipsă de investiții în inovare limitează valoarea adăugată în industrii precum cea alimentară sau cea de apărare. Pentru a asigura o creștere stabilă de 3% fără dezechilibre bugetare, economia trebuie să se concentreze pe transformarea resurselor disponibile, precum gazele naturale din Marea Neagră sau infrastructura digitală, în valoare adăugată și productivitate reală.