În luna mai 2014, România a reușit să revină în categoria „investment grade”, după o perioadă de aproape șase ani în care ratingul suveran acordat de Standard & Poor's a fost situat în zona „junk”. Pe 16 mai 2014, agenția a decis ridicarea ratingului de la BB+ la BBB-, cu perspectivă stabilă. Această mișcare a readus oficial țara în categoria de rating recomandată pentru investiții, după ce indicatorii economici au demonstrat o stabilitate suficientă pentru a justifica această schimbare de statut pe piețele financiare.
Procesul de ascensiune a fost unul complex, fiind rezultatul unor ajustări începute încă în timpul crizei financiare internaționale. În octombrie 2008, Standard & Poor's retrogradase România de la BBB- la BB+, invocând riscurile crescute pentru economia reală și nivelul ridicat al îndatorării sectorului privat. Această retrogradare a plasat țara în zona speculativă, din cauza dependenței mari de finanțarea externă și a vulnerabilităților economice acumulate în anii de boom care au precedat criza.
Pentru a corecta aceste dezechilibre, România a implementat măsuri de ajustare fiscală extrem de dure, inclusiv în anul 2010. Autoritățile au redus salariile din sectorul public cu 25% și au operat reduceri ale transferurilor sociale, în timp ce TVA a fost majorat de la 19% la 24%. Aceste decizii au fost necesare pentru reducerea deficitului și refacerea încrederii în finanțele publice, după ce în 2009 țara a apelat la un acord stand-by cu Fondul Monetar Internațional în valoare de aproximativ 12,9 miliarde de euro.
Consolidarea fiscală a dus la scăderea deficitului bugetar sub pragul de 3% din PIB, atingând un nivel de 1,9% în 2014. În paralel, datoria externă a suferit o scădere semnificativă, de la 74,4% din PIB în 2012 la 66,6% în 2013 și ulterior la 59,9% în 2014. Această evoluție a redus vulnerabilitatea externă a țării, un factor critic pentru profilul de risc, având în vedere că dependența de capitalul străin fusese motivul principal al retrogradării din 2008.
Alte reforme structurale au contribuit la această revenire, inclusiv stabilizarea sistemului bancar și reformarea companiilor de stat. După șocul din 2008-2009, supravegherea și capitalizarea băncilor au asigurat niveluri solide de lichiditate și provizionare în 2014. De asemenea, procese precum listarea Romgaz au făcut parte din efortul de modernizare a companiilor de stat, în timp ce sectorul energiei a cunoscut o dereglementare treptată, contribuind la un cadru economic mai predictibil.
Ratingul de credit reflectă capacitatea unui stat de a-și onora datoriile, fiind un indicator esențial pentru investitorii străini. În perioada de „junk”, accesul la finanțare externă era dificil și costisitor, însă prin reducerea deficitului de cont curent la aproximativ 1-1,5% din PIB, România și-a consolidat poziția externă. Această stabilitate a permis trecerea de la o economie vulnerabilă la una cu un profil de risc gestionabil în ochii agențiilor de rating.