În cadrul unei dezbateri organizate de Banca Națională a României pe 29 septembrie 2026, au fost abordate teme critice privind sustenabilitatea financiară a țării. Discuțiile, care au avut loc cu ocazia lansării studiului coordonat de viceguvernatorul Cosmin Marinescu, s-au concentrat pe trei piloni esențiali: restabilirea echilibrelor economice, schimbarea modelului de dezvoltare și îmbunătățirea competitivității naționale. Analiza pune accent pe importanța stabilității financiare ca un bun public necesar funcționării piețelor.
Un punct central al dezbaterii a fost contrastul dintre creșterea economică și restabilirea echilibrelor. S-a observat că ritmul creșterii reale în România a scăzut constant începând cu anul 2022, de la 4,2% la 0,9% în 2024, ajungând la o prognoză de 0,7% pentru anul 2025. Această evoluție a avut loc în ciuda stimulării fiscale masive și a utilizării fondurilor europene pentru consum și investiții. Autorii subliniază că, în absența creșterii, prioritatea trebuie să fie implementarea reformelor structurale.
Schimbarea modelului economic a fost tratată ca o necesitate pentru a trece de la un consum bazat pe împrumuturi la o economie cu valoare adăugată mare. Se menționează că, deși investițiile în capital fizic au crescut prin fonduri europene, sistemele de alocare a resurselor rămân ineficiente. Factori precum corupția, birocrația, evaziunea fiscală și investițiile în active imobiliare supradimensionate contribuie la risipa resurselor. Sectorul public este văzut adesea ca un consumator de resurse, nu ca un producător de valoare.
Competitivitatea economiei a fost exemplificată prin industria auto, în special prin cazul uzinelor Dacia. Deciziile privind volumele de producție sunt influențate de costul ridicat al energiei, de presiunea salarială care depășește creșterea productivității și de lipsa predictibilității sistemului fiscal. Se subliniază că competitivitatea este afectată de modul în care funcționează instituțiile statului, precum în cazul procedurilor vamale care pot bloca fluxurile de componente.
Analiza evidențiază că stabilitatea financiară depinde de responsabilitatea fiecărui actor economic, de la firme la gospodării. Când resursele nu sunt disponibile la costuri rezonabile, intervine necesitatea supravegherii de către BNR și ASF. De asemenea, datoria publică contractată în euro și alte valute a depășit pragul de 50% din datoria totală, ceea ce crește riscul de crize ale contului curent dacă nu sunt menținute programe de ajustare macroeconomică credibile.
În contextul actual al economiei, gestionarea riscurilor financiare devine o prioritate pentru stabilitatea pe termen lung. În timp ce discuțiile despre politicile fiscale și investiții continuă, instituțiile de supraveghere monitorizează atent echilibrul dintre creșterea consumului și capacitatea de finanțare externă. Menținerea unui cadru fiscal predictibil este considerată esențială pentru a atrage investiții străine care să aducă progres tehnologic în România.