România se află într-un moment critic pentru stabilitatea sa financiară, așteptând vineri decizia agenției S&P Global privind noul rating suveran. Evaluarea vine într-un context marcat de incertitudine politică și presiuni economice, având în vedere că poziția actuală a țării se situează la ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor, cu perspectivă negativă. O eventuală retrogradare ar putea împinge ratingul în categoria speculativă, cunoscută sub denumirea de „junk”, afectând direct costurile de împrumut ale statului.
Instabilitatea politică de la București, unde Siegfried Mureșan nu a obținut voturile necesare pentru investirea noului Guvern, adaugă un factor de risc suplimentar. Această criză de guvernare coincide cu o depreciere a leului și o creștere a randamentelor obligațiunilor românești pe termen lung. Conform datelor, randamentele obligațiunilor cu maturitate la zece ani au crescut cu aproximativ 60-80 de puncte bază în ultimele două săptămâni, ajungând la cele mai înalte niveluri din ultimul an.
O trecere în categoria „junk” ar putea declanșa vânzări forțate de către fondurile de investiții care au reguli stricte privind deținerea titlurilor cu rating speculativ. Kathryn Exum, co-director al departamentului de cercetare și strategie suverană la Gramercy, a avertizat că o astfel de mișcare ar mări spread-urile obligațiunilor. În prezent, piața evaluează riscul de credit mult mai sever decât indică ratingul oficial, swapurile pe risc de credit la cinci ani indicând o posibilă deteriorare spre zona BB.
Există însă și argumente care ar putea menține ratingul actual, axându-se pe eforturile de consolidare fiscală. Guillaume Tresca, strateg senior la Generali Asset Management, estimează că probabilitatea unei retrogradări este de aproximativ 25%, menționând că agenția ar putea tolera instabilitatea dacă deficitul scade. Totuși, orice abatere de la traiectoria fiscală sau organizarea unor alegeri anticipate ar putea fi punctul de cotitură care să determine S&P să schimbe evaluarea oficială a țării.
Indicatorii macroeconomici relevă o presiune majoră asupra bugetului, în special prin creșterea datoriei. Viceguvernatorul BNR, Cosmin Marinescu, a subliniat că ritmul de acumulare a datoriei a fost de trei ori mai rapid decât în perioada pre-pandemie. În consecință, costurile cu dobânzile au ajuns la aproximativ 3% din PIB, o sumă care depășește chiar obiectivul de deficit vizat. Nevoi de finanțare ale țării au depășit pragul de 10% din PIB, un nivel considerat dincolo de zona optimă.
În cadrul Uniunii Europene, România a asumat angajamentul de a reduce deficitul bugetar sub pragul de 3% din PIB până în anul 2030. Această țintă de consolidare fiscală este esențială pentru menținerea încrederea investitorilor internaționali și pentru evitarea unor sancțiuni sau restricții financiare. Succesul acestui proces va depinde de capacitatea guvernării de a menține disciplina bugetară în ciuda volatilității politice interne și a costurilor ridicate de finanțare.