Agenția ACER estimează că costul necesar pentru reumplarea depozitelor de gaze ale Uniunii Europene în anul 2026 va fi de aproximativ 27 de miliarde de euro. Această cifră reprezintă o limită superioară orientativă, calculată pe baza volumelor injectate și a prețurilor zilnice TTF. Situația stocurilor este îngrijorătoare, deoarece rezervele europene au atins un grad de umplere de circa 75% la data de 21 octombrie, un nivel situat sub media ultimilor nouă ani.
Procesul de refacere a stocurilor de energie a fost îngreunat de o serie de factori geopolitici și economici. Perturbarea livrărilor din Orientul Mijlociu și concurența intensă pentru gazele naturale lichefiate (LNG) au scumpit semnificativ aprovizionarea. De asemenea, diferențele de preț nefavorabile dintre cotațiile de vară și cele de iarnă au redus interesul comercial pentru stocare, ceea ce a dus la injecții nete de doar 43 de miliarde de metri cubi în sezonul de vară, sub media decenală.
Impactul crizei din Orientul Mijlociu asupra costurilor este semnificativ, ACER estimând un cost suplimentar de import de 18–33 de miliarde de euro pentru vara anului 2026. Acest interval de costuri rezultă din două scenarii de preț comparate cu un model fără criză. De asemenea, perturbarea exporturilor de LNG din Qatar prin Strâmtoarea Hormuz a restrâns oferta disponibilă, contribuind la creșterea prețurilor spot din huburile europene, care s-au apropiat de 90 de euro/MWh la mijlocul lunii octombrie.
Structura importurilor de gaze ale UE arată o dependență majoră de furnizori externi. LNG-ul provenit din SUA a reprezentat aproximativ 64% din importurile de LNG și 30% din totalul importurilor de gaze ale Uniunii, deși volumul livrat de americani a scăzut cu 9%. În același timp, gazele rusești, livrate atât prin conducte, cât și sub formă lichefiată, au avut o pondere de aproximativ 11% în totalul importurilor europene.
Nivelul stocurilor variază considerabil între statele membre, Germania și Țările de Jos deținând împreună aproximativ o treime din capacitatea totală de stocare a UE. În Germania, cel mai mare depozit, Rehden, avea un nivel de doar aproximativ 18% la 21 octombrie. Deși consumul total de gaze a rămas cu circa 20% sub media verilor 2017–2021, riscurile pentru perioada de iarnă rămân dependente de condițiile meteo și de capacitatea de extragere din depozite.
Gestionarea rezervelor de gaze este un proces critic pentru stabilitatea energetică a Europei, având un impact direct asupra prețurilor la electricitate. Capacitatea tehnică de retragere a gazelor din depozite scade pe măsură ce rezervele se reduc, ceea ce poate crea dificultăți în perioadele de consum maxim. Monitorizarea constantă a gradului de umplere este esențială pentru anticiparea eventualelor crize de aprovizionare în perioada de iarnă.