Companiile europene aleg să își finanțeze proiectele de inteligență artificială în principal din resurse interne, evitând accesarea piețelor de capital externe. Această tendință este evidențiată într-o analiză publicată pe blogul Băncii Centrale Europene, care compară modul în care firmele din zona euro gestionează investițiile tehnologice față de rivalii lor americani. Diferența de abordare marchează o prăpastie între capacitatea de expansiune a celor două regiuni în domeniul AI.
Conform datelor, aproximativ 72% dintre companiile europene intenționează să utilizeze fluxurile de numerar sau profiturile reinvestite pentru a susține dezvoltarea inteligenței artificiale. Această dependență de fondurile proprii este marcată de o utilizare minimă a altor instrumente financiare disponibile pe piață. Doar 16% dintre companii au indicat faptul că vor apela la credite bancare pentru aceste scopuri, în timp ce doar 6% au menționat finanțarea prin capital sau fonduri de venture capital.
O altă cifră îngrijorătoare este cea a emiterii de titluri de datorie, care este luată în calcul de numai 1% dintre companiile analizate. Analiza subliniază că peste 80% dintre companii intenționează să utilizeze o singură sursă de finanțare, în loc să combine mai multe instrumente financiare. Această lipsă de diversificare reflectă dificultățile de accesare a capitalului extern, în special atunci când investițiile vizează active necorporale, care nu pot fi folosite drept garanții.
Situația este complet diferită în Statele Unite, unde marile companii tehnologice investesc sute de miliarde de dolari în infrastructura pentru inteligență artificială. Acestea au recurs masiv la piețele de obligațiuni pentru a-și susține expansiunea accelerată. Nivelul împrumuturilor contractate de giganții americani a ajuns la un punct în care aceștia concurează direct cu alte companii și chiar cu emitenții suverani pentru atragerea capitalului pe anumite segmente ale piețelor de datorie.
În Europa, capacitatea de a obține finanțare externă pare să fie legată de natura activelor cumpărate. Companiile au șanse mai mari să acceseze credite atunci când investesc în active tangibile, precum echipamente hardware sau infrastructură de date, deoarece acestea pot servi drept garanții. În schimb, rolul limitat al finanțării externe în zona euro ridică întrebări privind potențialele bariere existente în ecosistemul financiar al regiunii, limitând expansiunea investițiilor în AI.
Evoluția piețelor de capital și accesul la finanțare externă rămân factori critici pentru competitivitatea economică regională. În timp ce companiile americane utilizează levierul financiar pentru a domina infrastructura tehnologică globală, companiile europene rămân într-un regim de conservare a resurselor proprii. Această discrepanță între utilizarea creditelor și a profiturilor reinvestite ar putea influența viteza de adoptare a noilor tehnologii în economia europeană pe termen lung.