Oferta de lapte din Uniunea Europeană ar putea suferi o scădere de până la 4,8% în perioada 2025–2035. Această evoluție negativă este anticipată de experți în urma unei scăderi de 18% a efectivului de vaci de la nivelul actual. Analizele au fost prezentate în cadrul unui atelier organizat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene și Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală, subliniind presiunea pe care o vor exercita aceste schimbări asupra pieței.
Impactul economic va fi resimțit direct de producători, deoarece prețurile la poarta fermelor europene ar putea crește cu cel puțin 30% față de nivelurile actuale. Pe lângă creșterea prețurilor, se estimează că volumele exportate vor scădea, ajungând la un interval cuprins între 9% și 14% din producția totală. Participanții la discuții au considerat că o proiecție de 56 EUR/100 kg pentru anul 2035 este conservatoare, având în vedere cererea rezilientă și limitarea ofertei.
În România, prețul actual al laptelui este de 36,6 euro suta de kilograme, după o creștere lunară de 5,6%, însă rămâne cu 17,2% mai mic decât în perioada similară a lui 2025. Piața românească ocupă locul al doilea ca cea mai ieftină pentru laptele crud, fiind depășită doar de Ungaria, unde media este de 35,2 euro suta de kilograme. La nivel european, prețul la poarta fermelor este de 43,11 de euro suta de kg, conform datelor din septembrie 2026.
Reglementările privind calitatea apei și emisiile de nitrați, fosfați și amoniac reprezintă factori critici care afectează producția, în special în țări precum Țările de Jos și Irlanda. În Țările de Jos, noile reguli privind neutralizarea gunoiului de grajd vor crește costul de producție pentru un litru de lapte cu între 3 și 4 cenți. Alți factori care limitează oferta sunt îmbătrânirea populației de fermieri, stresul termic cauzat de schimbările climatice și politicile naționale privind bunăstarea animalelor.
Producătorii vor trebui să gestioneze costuri ridicate pentru energie, îngrășăminte și modernizarea grajdurilor, proces care devine tot mai complex din cauza reglementărilor stricte. Pentru a compensa aceste cheltuieli, procesatorii ar putea diversifica aprovizionarea geografică sau se pot orienta către produse cu valoare adăugată, precum brânza și zerul. De asemenea, fuziunile și achizițiile sunt văzute ca o strategie pentru a crea sinergii în fața unei oferte tot mai limitate.
Sectorul lactatelor din Europa traversează o perioadă de transformare structurală, în care productivitatea per animal a crescut în timp ce numărul de animale scade. Deși consumul de lactate a demonstrat o reziliență remarcabilă în fața inflației și a alternativelor pe bază de plante, sectorul se confruntă cu provocări legate de accesibilitatea financiară. Schimbările demografice și beneficiile nutriționale mențin cererea, dar presiunea costurilor de investiție rămâne un obstacol major pentru fermieri.