Economiile globale registrează o creștere economică rezistentă, în ciuda șocului energetic provocat de conflictul din Orientul Mijlociu și a prețurilor ridicate la combustibili. Totuși, în spatele acestor rezultate se acumulează riscuri semnificative legate de inflație, datoria publică și creșterea costurilor de finanțare. Analiza realizată pentru Financial Times avertizează asupra acestor semne îngrijorătoare, chiar înaintea reuniunilor anuale ale FMI și Băncii Mondiale, programate săptămâna aceasta la Bangkok.
Indicatorii Brookings-FT de monitorizare a redresării economice globale (Tiger) arată că activitatea din Statele Unite, China și India continuă să reziste prețurilor ridicate la combustibili. Deși producția pare solidă, profesorul Eswar Prasad de la Universitatea Cornell subliniază că guvernele au tot mai puțin spațiu de manevră. Inflația persistentă și cheltuielile publice nesustenabile contribuie la menținerea randamentelor ridicate ale obligațiunilor de stat, ceea ce afectează direct cererea privată.
Șocul petrolier, cu prețuri peste pragul de 100 de dolari pe baril după atacurile asupra Iranului din februarie, a reaprins presiunile inflaționiste. În timp ce Statele Unite și sectorul tehnologic susțin creșterea, situația diferă în Europa. Germania a avut o evoluție mai bună decât se anticipa, datorită cheltuielilor pentru infrastructură și apărare, însă Franța se confruntă cu dificultăți legate de sustenabilitatea datoriei publice și de controlul finanțelor statului.
Piețele financiare sunt extrem de preocupate de sustenabilitatea datoriei în Statele Unite, Japonia, Marea Britanie și în anumite state europene. Vânzările masive de obligațiuni au împins costurile de finanțare la niveluri neîntâlnite de decenii. Randamentele obligațiunilor de stat americane pe zece ani au atins cel mai înalt nivel din 2002, în Franța acestea au ajuns la un maxim similar, iar în Marea Britanie costurile de împrumut au urcat la nivelul din 2007.
India se remarcă prin creșterea economică anticipată de la 7,1% pentru anul fiscal în curs, în timp ce China depinde de cererea externă. Cele mai vulnerabile rămân economiile sărace, care importă mai mult petrol și gaze decât exportă. În acest context, Eswar Prasad susține că guvernele trebuie să promoveze reforme structurale pe piețele muncii, ale produselor și financiare pentru a stimula productivitatea și a asigura sustenabilitatea fiscală.
Discuțiile dintre miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale vor viza tensiunile de pe piețele datoriei suverane și riscurile inteligenței artificiale. FMI a anticipat în iulie o creștere globală de cel puțin 3% pentru acest an și anul viitor, însă nivelul de 3,5% înregistrat în 2025 rămâne un punct de referință important pentru stabilitatea macroeconomică globală.