Transportul fluvial de mărfuri către Ucraina prin România traversează o perioadă dificilă, fiind afectat simultan de bombardamentele asupra porturilor ucrainene și de seceta severă care afectează nivelul Dunărei. Deși bombardarea porturilor de la Marea Neagră a generat o creștere spectaculoasă a cererii pentru coridorul fluvial, operatorii de barje românești se confruntă cu dificultăți operaționale majore. Această situație limitează capacitatea de a profita de oportunitățile economice apărute în contextul conflictului armat.
Bombardarea porturilor ucrainene, în special a celui din Odesa, a forțat utilizarea micilor porturi de pe Dunăre, precum Ismail, Reni și Ust-Dunaisk, pentru a menține conexiunea Ucrainei cu Europa. În august, traficul prin portul Constanța a ajuns la aproape 500.000 de tone, o cifră de peste trei ori mai mare decât cea înregistrată în august 2025. Totuși, riscurile de securitate sunt constante, marinarul Stelică Bleora menționând că alertele aeriene obligă personalul să se adăpostească în buncăre.
În ciuda pericolelor, tarifele pentru transportul cerealelor au crescut semnificativ, ajungând la 58 de dolari pe tonă în regiune între jumătatea lunii iulie și jumătatea lunii septembrie. Această creștere a făcut ca tarifele să se tripleze, însă numărul de barje disponibile este insuficient pentru a acoperi cererea. Christina Serebriakova, directoarea generală a Asap Agri, a declarat că există cantități mari de grâu ucrainean care nu pot fi transportate din lipsa barjelor necesare pentru expediere.
Seceta reprezintă o barieră critică pentru navigație, deoarece nivelul Dunărei a atins un minim istoric, forțând operatorii să își încarce navele la doar 30% din capacitate. Coreliu Barbu, director executiv la MSG Danube Logistics, a subliniat că, în mod normal, perioada recoltelor de vară este cea mai activă, însă seceta schimbă complet acest scenariu. Din cauza pescajului prea mare, unele nave nu pot urca pe fluviu, ceea ce pune presiune pe stabilitatea financiară a companiilor.
Problema navigației pe Dunăre este cunoscută de lâuă, iar pentru îmbunătățirea condițiilor de transport sunt prevăzute două proiecte publice, finanțate de Uniunea Europeană, România și Bulgaria. Acestea implică investiții de peste 400 de milioane de euro, inclusiv lucrări de dragare planificate în sudul României. Totuși, aceste măsuri de infrastructură nu urmează să fie finalizate înainte de anul 2028, lăsând transportatorii vulnerabili în perioada actuală.
Evoluția transportului pe Dunăre depinde în mare măsură de stabilitatea climatică și de contextul geopolitic regional. În prezent, infrastructura fluvială din zona de frontieră este supusă unor presiuni duble: necesitatea de a asigura fluxul de mărfuri esențiale, precum oțelul, îngrășămintele și carburanții, și gestionarea riscurilor de securitate cauzate de conflictul dintre Rusia și Ucraina.