Transportatorii navali din România se confruntă cu o situație complexă pe coridorul Dunărei, fiind presați atât de riscurile de război, cât și de condițiile meteorologice nefavorabile. Bombardamentele rusești asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră au generat o creștere spectaculoasă a cererii pentru transportul fluvial prin România către Ucraina. Totuși, seceta prelungită care afectează fluviul obligă operatorii să își reducă semnificativ încărcătura, ceea ce împiedică exploatarea deplină a oportunităților economice apărute în urma conflictului.
Intensificarea atacurilor asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră, de la jumătatea lunii iulie, a forțat redirecționarea unei părți din traficul maritim către portul Constanța. Astfel, mărfuri precum oțelul, îngrășămintele și carburanții sunt transbordate pe barje pentru a ajunge la porturile ucrainene de pe Dunăre, precum Ismail, Reni și Ust-Dunaisk. În luna august, traficul prin portul Constanța către Ucraina a ajuns la aproape 500.000 de tone, o cifră de peste trei ori mai mare decât cea înregistrată în august 2025.
Deși cererea este extrem de mare, riscurile de securitate rămân constante, deoarece Moscova încearcă să descurajeze utilizarea acestui coridor prin atacuri. Portul Ismail a fost lovit recent, iar marinarii raportează necesitatea de a se adăposti în buncăre în timpul alertelor aeriene. În ciuda acestor pericole, tarifele pentru transportul cerealelor au cunoscut o creștere masivă, triplându-se între jumătatea lunii iulie și jumătatea lunii septembrie, ajungând la un nivel de 58 de dolari pe tonă în regiune.
Problema principală a profitabilității este reprezentată de nivelul scăzut al apei de pe Dunăre, care a atins un minim istoric anul acesta. Din cauza secetei, operatorii români de barje își încarcă navele, în medie, la doar 30% din capacitatea totală pentru a putea naviga în siguranță. Această limitare a pescajului face ca multe nave să nu poată urca pe fluviu, ceea ce pune presiune pe companii în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor și plata salariilor angajaților.
Lipsa barjelor este o altă dificultate majoră, deoarece numărul acestora este insuficient pentru a acoperi volumul de grâu ucrainean colectat în această vară. După izbucnirea războiului în 2022, mulți armatorii își redistribueseră navele către țările din amonte, iar revenirea acestora în zona Dunărei este un proces lent. Există temeri că, odată ce traficul de pe Marea Neagră va reveni la normal, activitatea transportatorilor de pe Dunăre va scădea la nivelurile de dinaintea războiului.
Pentru a remedia dificultățile de navigație, există două proiecte publice finanțate de Uniunea Europeană, România și Bulgaria, care implică investiții de peste 400 de milioane de euro. Acestea includ lucrări de dragare planificate în sudul României, însă implementarea acestora nu este prevăzută să fie finalizată înainte de anul 2028. Îmbunătățirea condițiilor de navigare pe fluviu este considerată esențială pentru stabilitatea pe termen lung a transportului de mărfuri în regiune.