Radu Magdin propune o schimbare de paradigmă pentru economia românească, trecând de la modelul bazat pe exporturi la unul axat pe internaționalizare. În loc să ne concentrăm doar pe volumul de produse vândute în străinătate, obiectivul trebuie să fie deținerea de capital și de decizii în economii externe. Această evoluție presupune ca companiile românești să nu mai fie doar furnizori, ci să devină proprietari de infrastructură, rețele de distribuție și companii străine.
Pentru a clarifica această evoluție, este propusă o scală formată din șase trepte ale internaționalizării. Prima treaptă este reprezentată de campionul local care operează aproape exclusiv în România, urmat de exportatorul ocazional și de cel sistematic. Treapta a patra implică prezența comercială proprie prin echipe de vânzări și depozite, în timp ce a cincea presupune achiziții de fabrici și operațiuni în alte economii. Ultima treaptă este reprezentată de multinaționala românească, cu centrul de decizie în țară, dar cu activitate globală.
Câteva companii au demonstrat deja capacitatea de a sparge acest plafon prin strategii de expansiune. TeraPlast a trecut de la export la achiziția unei fabrici de țevi în Țara Bascilor, extinzându-și prezența în Spania, Franța și Germania. AROBS a făcut un pas similar pe piața americană prin preluarea pachetului majoritar al Codingscape. De asemenea, FAN Courier investește masiv în extinderea rețelei de distribuție în diverse țări europene, demonstrând că prezența fizică este esențială pentru succesul extern.
Listarea la Bursa de Valori București este identificată ca un factor de succes pentru companii precum TeraPlast sau AROBS. Această facilitate oferă disciplină, transparență și o monedă de achiziție recunoscută de investitorii străini. Bursa nu trebuie privită doar ca un loc de ieșire pentru fondatori, ci ca o rampă de lansare pentru companiile care doresc să cumpere active în afara granițelor. Această strategie transformă companiile din simple exportatoare în entități cu putere economică reală.
Proiectul vizează formarea unei generații de 50 de multinaționale românești în următorul deceniu. Acestea nu trebuie să fie neapărat giganți, dar trebuie să aibă centrul de decizie în România și operațiuni reale în cel puțin trei economii. Succesul depinde de proiectarea simultană a cinci vectori: produsului, capitalului, brandului, rețelelor și standardelor. Această mișcare necesită trecerea de la aventuri individuale ale fondatorilor la crearea unui ecosistem coordonat între bănci, fonduri și diplomația economică.
Economia română a evoluat semnificativ în ultimele decenii, devenind o destinație atractivă pentru capitalul străin. Totuși, pentru maturitate, este necesară și o direcție inversă, în care capitalul antreprenorial românesc să investească în lume. O economie matură nu se limitează la atragerea de investiții externe, ci este una în care propriile companii extind prezența și dețin active strategice pe piețe internaționale, scalând astfel impactul economic al țării.
context_missing: false