Negocierile internaționale menite să stabilească un tratat global pentru combaterea poluării cu plastic se confruntă cu obstacole semnificative. Deși diplomatul chilian Julio Cordano a indicat că un acord ar putea fi finalizat în martie, perspectivele unui document cu măsuri ferme rămân incerte. Discuțiile, care au fost reluate după o perioadă de impas începută în 2022, sunt tensionate de presiunile exercitate de industria petrochimică și de opoziția unor state majore.
Conflictul central vizează restricționarea producției de plastic, o măsură contestată de giganți precum ExxonMobil, Saudi Aramco, Borealis, Dow și LyondellBasell. Industria hidrocarburilor vede în plastic o piață strategică, în contextul electrificării transporturilor. În acest peisaj economic, proiectul companiei Ineos din Belgia, care vizează lansarea unei instalații de cracare a etilenei în 2027, ilustrează tensiunea dintre obiectivele climatice și investițiile industriale destinate producției de materii prime pentru plastic.
Blocajul politică este alimentat de poziția unor puteri economice globale. Statele Unite conduse de Donald Trump, Rusia și monarhiile petroliere din Golf se opun categoric limitării producției. De asemenea, China se poziționează împotriva unor restricții asupra volumelor produse. În contrast, Ministerul francez al Tranziției Ecologice susține un tratat ambițios, în timp ce Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a sprijinit în luna mai o abordare care să permită statelor libertatea de a decide privind utilizarea aditivilor.
Organizațiile de mediu, precum Surfrider, avertizează că un compromis care lasă deciziile exclusiv la latitudinea națională va eșua în protejarea sănătății umane și a mediului. Există temeri că rezultatul va fi un document fără forță executivă. În paralel, aproximativ 70 de țări emergente, conduse de Mexic, au declarat că nu acceptă un tratat bazat pe cel mai mic numitor comun, evitând însă publicarea listelor oficiale din cauza posibilelor represalii.
Impactul economic și climatic al plasticului este amplificat de faptul că acesta este derivat în mare parte din hidrocarburi și se degradează extrem de lent. Estimările indică faptul că producția mondială de plastic ar putea să se tripleze până în anul 2060 dacă nu se intervine. Totuși, dacă Uniunea Europeană, Canada și diverse țări din Africa și America Latină ar implementa măsuri de reducere a consumului, producția globală ar putea fi cu 16% până la 18% mai mică în 2040.
Problema poluării cu plastic este strâns legată de evoluția piețelor de energie și de dependența globală de combustibili fosili. În contextul tranziției energetice, industria petrochimică caută noi direcții de creștere pentru a compensa pierderile din sectorul combustibililor tradiționali. Această realitate economică transformă negocierile de mediu într-un teren de dispută directă între obiectivele de sustenabilitate și necesitatea de menținere a fluxurilor de venit în sectorul hidrocarburilor.