Prețul aurului a înregistrat o scădere de aproximativ 10% față de maximul local atins la sfârșitul lunii august, în contextul unor schimbări majore pe piețele financiare. În septembrie, metalul galben a fost supus unor presiuni care au afectat cotația sa, tranzacționându-se în jurul valorii de 4.160 de dolari pe uncie. Această depreciere a avut loc într-un moment în care alte active, precum acțiunile din sectorul tehnologic sau Bitcoin, au înregistrat creșteri, contrar așteptărilor tradiționale privind rolul aurului ca activ de refugiu.
Scăderea valorii aurului este explicată de creșterea randamentelor titlurilor de Trezorerie americane și de aprecierea dolarului, care fac deținerea metalului prețios mai puțin atractivă. Deoarece aurul nu generează dobândă, costul de oportunitate pentru investitori crește atunci când pot obține randamente de aproape 5% din titluri de stat. Kristian Kerr, director pentru strategie macroeconomică și de investiții la LPL Financial, a subliniat că creșterea ratelor dobânzilor reduce atractivitatea relativă a aurului în favoarea numerarului și a investițiilor pe termen scurt.
În ciuda volatilității recente, băncile centrale continuă să achiziționeze aur pentru a-și diversifica rezervele și a reduce dependența de dolarul american. Banca Populară a Chinei a majorat rezervele cu peste 20 de tone în luna august, marcând cea mai mare achiziție lunară din 2023 și continuând o serie de 22 de luni consecutive de cumpărări. Joe Cavatoni, strateg senior la World Gold Council, a menționat că aceste decizii sunt motivate de siguranța rezervelor și de strategia de diversificare a guvernelor la nivel global.
Investitorii instituționali mențin interesul pentru metalul prețios prin intermediul fondurilor ETF, care au atras intrări nete de capital de 3,8 miliarde de dolari în septembrie. Aakash Doshi, director global pentru piețele aurului la State Street Investment Management, consideră că aceste alocări sunt structurale, fiind utilizate ca instrument de protecție monetară. Deși majorarea dobânzilor este un factor negativ, Doshi susține că evoluția actuală a curbei randamentelor poate consolida rolul aurului ca activ cu corelație redusă față de alte investiții.
Perspectiva de creștere pe termen lung este susținută și de prognozele analistilor care văd în scăderile actuale oportunități de cumpărare. Amy Gower, care coordonează strategia Morgan Stanley pentru metale, estimează că prețul ar putea reveni peste pragul de 5.000 de dolari pe uncie până în a doua jumătate a anului 2027. Ea observă că vânzările recente pot fi generate în mare parte de tranzacționarea algoritmică, în timp ce cererea de aur fizic din partea unor bănci centrale, precum cele din China sau Polonia, rămâne foarte puternică.
Din punct de vedere istoric, aurul este utilizat de guverne și bănci centrale ca instrument de protecție financiară la nivel suveran împotriva instabilității economice și a riscurilor geopolitice. Această strategie vizează limitarea expunerii la sancțiuni sau la riscul ca anumite active să fie înghețate de alte guverne. În prezent, tendința de diversificare a rezervelor prin reducerea ponderei dolarului american rămâne un motor principal pentru cererea de aur pe piețele internaționale.