Moneda unică europeană a înregistrat o depreciere semnificativă față de dolarul american, atingând în cursul tranzacțiilor de la începutul săptămânii cel mai scăzut nivel din ultimele 17 luni. De la începutul anului 2026, euro a pierdut aproximativ 5% din valoare, cursul fiind de 1,12 dolari pentru un euro în data de 5 octombrie 2026. Această scădere este determinată de o combinație de factori economici, inclusiv creșterea randamentelor obligațiunilor de stat la nivel global și majorarea prețurilor petrolului.
Principala sursă de instabilitate este reprezentată de preocupările legate de nivelul datoriei în zona euro, cu un accent deosebit pe situația Franței. Investitorii au început să ia în calcul riscuri fiscale mai mari, ceea ce a declanșat vânzări masive de obligațiuni de stat franceze. Ricardo Amaro, economist-șef pentru zona euro la Oxford Economics, explică faptul că această evoluție reflectă o reevaluare a așteptărilor pieței privind politica monetară a Rezervei Federale a SUA (Fed), în contextul în care se anticipează rate ale dobânzii mai ridicate.
Situația financiară a Franței este marcată de probleme fiscale structurale, datoria publică a țării crescând cu mult peste un trilion de euro de la preluarea mandatului de către Emmanuel Macron în mai 2017. Raportul dintre datoria publică și PIB a ajuns la aproape 118%, în timp ce deficitul anual depășește frecvent pragul de 5% din PIB. Din cauza acestor cifre, investitorii preferă să își mute capitalul către active mai sigure, precum obligațiunile de stat germane, ceea ce a dus la creșterea diferenței de randament dintre cele două țări.
Presiunea exercitată asupra euro și a piețelor de obligațiuni, inclusiv cea italiană, a generat apeluri pentru o intervenție a Băncii Centrale Europene (BCE). Jim Reid, analist la Deutsche Bank, a avertizat că creșterea diferenței dintre randamentele obligațiunilor germane și franceze pe 10 ani a creat un pericol de „mini-panică”. Ricardo Amaro subliniază că BCE se confruntă cu o provocare dificilă, deoarece un discurs prea restrictiv ar putea crește și mai mult presiunea asupra obligațiunilor franceze, agravând slăbirea monedei unice.
Slăbirea euro aduce riscuri suplimentare pentru inflație, deoarece o monedă mai slabă face importurile mai scumpe, în special pe cele facturate în dolari. Deoarece materiile prime globale, precum petrolul și gazele naturale, sunt tranzacționate în dolari, prețurile energiei ar putea crește și mai mult. Această dinamică este critică într-un moment în care se estimează că inflația va rămâne ridicată până în anul 2027, amplificând șocul pentru consumatori și pentru stabilitatea economică generală a zonei euro.
Instabilitatea financiară din Europa se încadrează într-un context de incertitudine politică crescută, unde deciziile privind bugetele anuale și reformele fiscale sunt supuse unor tensiuni constante. În timp ce Franța gestionează riscuri legate de ascensiunea unor partide precum Rassemblement National, alte state europene, precum Spania, înregistrează agitație politică în urma măsurilor de combatere a crizei locuințelor. Aceste dinamici regionale contribuie la o atmosferă de prudență extremă în rândul investitorilor internaționali.