România traversează o perioadă de instabilitate politică marcată de un guvern interimar care deține funcția de 162 de zile. Această situație reprezintă cel mai lung interimat de la 1989, depășind de două ori recordul anterior de 71 de zile stabilit de guvernul Emil Boc în anul 2009. Lipsa unei guvernări cu puteri depline afectează direct activitatea investitorilor și dinamica pieței de capital, care se află într-o stare de așteptare.
Investitorii consideră că situația actuală este frustrantă, deoarece politicienii par să preferă blocarea țării. Deși confirmarea ratingului de către agenția S&P a oferit un moment de răgaz, acesta nu reprezintă o garanție pe termen lung pentru piață. Această incertitudine se reflectă în evaluările marilor companii listate la Bursa de Valori București, unde investitorii solicită o primă de risc mai ridicată pentru a compensa riscurile politice.
Activitatea pe piața de capital a suferit o scădere semnificativă a volumului de tranzacționare. Valoarea medie a tranzacțiilor a coborât la 74 mil. lei, echivalentul a 14 mil. euro pe ședință, în comparație cu nivelul de 108 mil. lei, adică 20 mil. euro, înregistrat în lunile de vară. În acest context, indicele BET s-a mișcat într-un interval îngust, între 33.253 și 33.891 de puncte, fără a prezenta nicio variație zilnică mai mare de 1%.
Cabinetul condus de Ilie Bolojan, demis pe 5 mai, are capacitatea limitată de a gestiona administrația curentă. Această formă de guvernare nu poate promova politici noi, nu poate emite ordonanțe și nici nu poate iniția proiecte de lege. Agenția S&P a menținut ratingul României la BBB-, care este ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor, însă a atașat o perspectivă negativă la această evaluare.
Riscul de retrogradare a ratingului rămâne o amenințare constantă pentru economia națională. Agenția avertizează că o formare prelungită a guvernului ar putea încetini procesul de reducere a deficitului bugetar pentru anii 2027 și 2028. Această instabilitate apare într-un moment tensionat la nivel extern, marcat de prețuri ridicate la țiței, conflicte și o încetinire a creșterii economice globale, care pun presiune pe stabilitatea bugetară.
Contextul economic este influențat și de negocierile europene privind fondurile pentru perioada următoare. România urmărește obținerea unor fonduri de coeziune, alocate pentru sectoare precum agricultura și apărarea, în cadrul bugetului UE pentru perioada 2028-2034. Obiectivul este de a asigura resurse pentru dezvoltare, însă succesul acestor demersuri depinde de capacitatea instituțiilor de a gestiona bugetul și de stabilitatea politică internă.