România se confruntă cu o provocare structurală în atragerea capitalului, deoarece acesta nu este direcționat automat către economiile necesitatoare, ci către cele care oferă încredere investitorilor. Andrei Octav Moise, membru al Comitetului Reprezentanților Fondului Proprietatea și președintele Comitetului de Nominalizare și Remunerare, susține că această încredere se construiește prin transparență, reguli clare și, în primul rând, prin predictibilitate. Investitorii trebuie să aibă certitudinea că regulile de astăzi nu vor fi modificate fundamental în viitor.
Discuția despre viitorul Bursei de Valori București trebuie să depășească simpla monitorizare a indicilor sau a numărului de companii listate. Miza reală constă în transformarea României într-o piață unde investitorii internaționali pot intra cu încredere și pot găsi oportunități atractive pe termen lung. Deși au existat progrese, precum creșterea vizibilității Bursei și facilitarea accesului străinilor, piața trebuie să devină mai profundă, prin creșterea lichidității și a numărului de emitenți mari.
În prezent, România este clasificată drept piață Secondary Emerging de către FTSE Russell, însă MSCI o include în categoria Advanced Frontier Markets. Această diferență subliniază nevoia de creștere a dimensiunii și a numărului de companii suficient de mari pentru investitorii instituționali globali. Accesibilitatea nu garantează succesul, deoarece fondurile internaționale au nevoie de companii care să permită construirea unor poziții relevante fără a afecta semnificativ prețul activelor.
Lipsa încrederii în stabilitatea legislativă sau în guvernanța companiilor acționează ca o taxă invizibilă asupra economiei. Atunci când riscul este perceput ca fiind ridicat, investitorii solicită un randament mai mare, ceea ce crește costul capitalului pentru companii. Transparența și predictibilitatea nu sunt doar principii de administrare, ci elemente cu valoare economică directă, influențând evaluările activelor și apetitul pentru investiții pe termen lung.
Listarea unor active strategice, precum Portul Constanța sau Aeroportul Otopeni, poate fi un instrument de creștere a valorii, nu doar o metodă de încasare a banilor. Modelul Hidroelectrica din 2023 demonstrează că statul poate păstra controlul majoritar, de 80,06%, în timp ce Fondul Proprietatea a vândut o participație de 19,94%. Această tranzacție de aproximativ 1,87 miliarde de euro a arătat că există cerere pentru active de calitate care beneficiază de disciplina pieței.
O piață matură necesită un flux constant de companii, atât private, cât și de stat, care să fie supuse unui regim de responsabilitate. Guvernanța corporativă reală presupune consilii de administrație competente, audit și protecția acționarilor minoritari, separând obiectivele comerciale de interesele politice. Statul trebuie să treacă de la cultura controlului la cea a responsabilității, utilizând piața de capital pentru a crește valoarea activelor pe care decide să le păstreze în proprietate.
context_missing: true