Piața globală de obligațiuni a fost supusă joi unor presiuni intense de vânzare, eveniment care a propulsat costurile de împrumut la niveluri multidecenale în Statele Unite, Franța și Japonia. Această volatilitate a amplificat îngrijorările factorilor de decizie politică privind stabilitatea financiară. Deși în cursul dimineții târzii din SUA au intervenit cumpărători care au ajutat la stabilizarea pieței, randamentul de referință al SUA a scăzut la aproximativ 5,26%, pe măsură ce randamentele Trezoreriei au înregistrat scăderi pe întreaga curbă.
Randamentul Trezoreriei SUA pe 10 ani, un etalon esențial pentru prețurile activelor și costurile globale de împrumut, a crescut anterior la 5,34%. Această valoare reprezintă cel mai înalt nivel din 2002, după ce instrumentul a înregistrat cea mai mare creștere trimestrială a randamentelor din acest secol în perioada încheiată în septembrie. Analistul Danny Zaid, portfolio manager la TwentyFour Asset Management din New York, a subliniat că creșterea randamentelor va strânge condițiile financiare și ar putea crește riscul unei încetiniri economice.
Franța se confruntă cu presiuni severe, costurile de împrumut pe 10 ani atingând joi cel mai ridicat nivel din 2002, tranzacționând aproape de pragul de 5%. Această evoluție urmează unei performanțe trimestriale extrem de slabe, prima de după 1987. În prezent, diferența dintre costurile de împrumut ale Franței și ale Germaniei pe 10 ani se situează în jurul celui mai înalt nivel din perioada crizei datoriei din zona euro din anii 2010, în timp ce costul asigurării împotriva riscului de default este la cel mai înalt nivel din 2013.
În Japonia, unde inflația începe să se instaleze după o perioadă lungă de deflație, randamentele suverane au înregistrat a cincea creștere consecutivă de două cifre, un fenomen fără precedent. Totodată, în Regatul Unit, randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 30 de ani a depășit pragul de 6%, atingând cel mai înalt nivel din 1998. Această situație reflectă impactul ratelor ridicate asupra economiei reale, observat și prin ritmul de creștere a prețurilor locuințelor britanice, care a înregistrat cea mai lentă evoluție din aproape doi ani.
Factorii care alimentează aceste creșteri includ costurile energetice ridicate, ce susțin inflația, precum și boom-ul inteligenței artificiale și construcția de centre de date, care cresc competiția pentru capital. Fred Neumann, economistul șef pentru Asia al HSBC, a menționat că piețele reacționează la ani de inflație peste țintă și vor cere o primă pentru împrumuturile pe termen lung până la o înăsprire monetară. Afonso Borges, analist de venit fix la Julius Baer, consideră că o creștere economică mai puternică sugerează că economia poate susține ratele ridicate pentru o perioadă mai lungă.
Presiunea asupra finanțelor guvernamentale este globală, reflectând un context în care economiile avansate au plătit peste 3.300 de miliarde de dolari în dobânzi pentru obligațiunile guvernamentale în ultimul an. Această sumă depășește investițiile masive în alte sectoare strategice, precum inteligența artificială, apărarea sau energia curată. Evoluția randamentelor rămâne strâns monitorizată, deoarece ratele mai mari cresc direct costurile de finanțare pentru companii, pentru debitorii ipotecari și forțează guvernele să aloce bugete mai mari pentru plata dobânzilor.