În cadrul proiectului „Educația financiară – cea mai bună investiție în tine”, lansat de Financial Intelligence împreună cu Banca Transilvania și ASF, Victor Stănilă a oferit detalii despre cadrul juridic al pieței de capital. Avocatul subliniază că legislația actuală este robustă în ceea ce privește conduita intermediarilor și integritatea pieței, însă investitorii confundă adesea protecția juridică cu eliminarea riscului de piață. Nicio normă nu poate acoperi scăderea valorii unui activ.
Victor Stănilă explică faptul că Legea 126/2018, care transpune MiFID II, oferă o garanție structurală prin separarea activelor clientului de patrimoniul propriu al intermediarului. Această măsură protejează investitorul chiar și în cazul insolvenței acestuia, fără a depinde de bunăvoința părților. Totuși, protecția intervine doar atunci când instrumentele sau banii nu sunt restituiți, nu și atunci când prețul acțiunilor scade pe piață.
În ceea ce privește drepturile investitorilor, Victor Stănilă menționează că acestea provin din trei surse: legea societăților, legislația pieței de capital și regulile de conduită. Ca acționar, un individ are drept la dividend, vot și informare, însă dividendul nu este automat, depinzând de profitul distribuibil și de decizia adunării generale. De asemenea, deținătorii de obligațiuni beneficiază de dreptul la dobândă, rambursarea principalului și protecție colectivă prin reprezentantul obligatarilor.
Avocatul identifică zone care necesită îmbunătățiri, precum accesul la despăgubiri pentru sume mici, unde costurile juridice pot face demersurile impracticabile. Un alt punct critic este informarea precontractuală, deoarece documente precum KID-urile rămân greu de înțeles pentru cei fără cunoștințe financiare. Victor Stănilă avertizează, de asemenea, asupra riscurilor generate de finfluenceri și de promovarea investițiilor în mediul online, o zonă unde investitorii începători sunt extrem de vulnerabili.
În procesul de analiză a unei oferte publice, Victor Stănilă recomandă citirea integrală a prospectului, tratându-l ca pe o „hartă a riscurilor”. Investitorul trebuie să examineze nu doar instrumentul în sine, ci și guvernanța emitentului, structura acționariatului și gradul de îndatorare. În cazul obligațiunilor, este esențial să fie analizate maturitatea, rambursarea principalului, eventualele garanții și mecanismele de default, nu doar rata dobânzii oferită.
Digitalizarea tranzacționării prin aplicații mobile aduce noi provocări legate de securitatea operațională și trasabilitatea ordinelor. Deși interfețele sunt simple, riscul financiar rămâne complex, iar viteza de execuție nu reduce riscul juridic. Protecția juridică poate sancționa o conduită ilegală sau o informație incorectă, dar nu poate compensa o decizie de investiție luată fără înțelegerea riscurilor economice inerente pieței de capital.
context_missing: true