Implementarea noului Regulament UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut sub denumirea PPWR, va intra în vigoare începând cu data de 12 august 2026. Această schimbare legislativă modifică semnificativ modul în care producătorii români trebuie să gestioneze obligațiile de conformare atunci când livrează produse ambalate către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene. Noul cadru extinde responsabilitatea de la produsele vândute local către entitatea care a produs și a livrat bunurile către consumatori din alte țări.
În prezent, mulți producători români consideră că responsabilitatea lor se limitează la teritoriul României, deoarece procesul de ambalare are loc local. Totuși, conform noului regulament, analiza trebuie să se concentreze pe statul membru în care produsul ambalat este pus la dispoziția utilizatorului final, fie acesta o persoană fizică sau juridică. În cazul vânzărilor directe către clienți din alte state UE, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare țară în care produsele sunt introduse pe piață.
Obligațiile nu sunt uniforme pentru toate tipurile de livrări transfrontaliere, deoarece fiecare flux comercial necesită o analiză distinctă. Un producător care vinde către un distribuitor local într-un stat membru poate avea un regim diferit față de cel care vinde direct prin magazine online către consumatori. De asemenea, trebuie tratate separat ambalajele de vânzare, cele de grupare și cele de transport, deoarece responsabilitatea poate reveni unor operatori diferiți în funcție de structura contractuală și modul de introducere pe piață.
Pentru anumite fluxuri de vânzări, Regulamentul UE impune desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru respectiv. Acest reprezentant are rolul de a acționa în numele producătorului pentru a facilita îndeplinirea obligațiilor de înregistrare, de declarare și de finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje. Companiile trebuie să evalueze dacă este necesară această desemnare și să verifice cerințele specifice ale fiecărei țări, pentru a evita situațiile în care obligațiile există, dar nu sunt îndeplinite corespunzător.
O provocare majoră pentru companii este colectarea datelor necesare, deoarece sistemele de raportare locală ar putea fi insuficiente pentru cerințele transfrontaliere. Producătorii trebuie să poată demonstra tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia, destinația produsului și statul membru de destinație. Pentru o pregătire adecvată, este necesară o radiografie a fluxurilor de vânzare și o colaborare între echipele de logistică, vânzări, fiscalitate, mediu și juridic, utilizând aceeași clasificare a ambalajelor.
Reglementările privind ambalajele fac parte dintr-un set mai larg de norme europene menite să standardizeze gestionarea resurselor și a deșeurilor în cadrul blocului economic. Această evoluție legislativă obligă companiile să își revizuiască procesele interne de raportare și structurile de distribuție pentru a asigura conformitatea cu standardele de sustenabilitate impuse de Uniunea Europeană pe piețele internaționale.