Cercetătorii au identificat o descoperire neașteptată legată de accidentul nuclear de la Cernobîl, produs pe 26 aprilie 1986 în Uniunea Sovietică. Studiul fragmenților microscopici de combustibil nuclear arată că anumite particule au rămas neschimbate în ciuda trecerii a aproape patru decenii de la explozia reactorului. Această constatare contrazice ipotezele anterioare ale comunității științifice, conform cărora aceste materiale ar fi trebuit să se descompună treptat în timp.
Echipa de cercetători de la Universitatea Leibniz Hanovra și de la Helmholtz Zentrum Dresden-Rossendorf din Germania a analizat particulele în cadrul unui studiu publicat în Journal of Hazardous Materials. Aceștia au observat că fragmentele acționează ca rezervoare extrem de persistente de produse de fisiune și actinide în mediul înconjurător. Structurile conservate indică faptul că aceste particule vor continua să funcționeze ca depozite radioactive în viitorul previzibil, prelungind moștenirea ecologică a accidentului.
Analiza a vizat particule cu un diametru cuprins între 8 și 50 de micrometri, care rămân radioactive și continuă să contamineze solurile din zona de excludere din nordul Ucrainei. Tobias Weissenborn a explicat faptul că există trei clase distincte de particule identificate în urma experimentelor. Prima categorie include particule care sunt încă similare din punct de vedere chimic și fizic cu dioxidul de uraniu, combustibilul nuclear original.
A doua categorie este formată din particule parțial sau complet încapsulate în stratul de zirconiu sau fuzionate cu acesta. A treia categorie s-a creat în urma incendiului de grafit care a durat zece zile, transformând combustibilul în diverși oxizi de uraniu. Acești oxizi se pot fragmenta ușor în praf microscopic capabil să fie transportat de vânt, ceea ce reprezintă un pericol grav pentru sănătate prin inhalare.
Pentru a înțelege structura internă, cercetătorii au utilizat experimente sofisticate de difracție cu raze X, permițând sondarea materialului radioactiv pentru prima dată. Deși unele particule și-și păstrează structura originală, Tobias Weissenborn a subliniat că studiul a vizat doar șase particule din două locații diferite. El a menționat că pentru concluzii generale este necesară colectarea de probe din mult mai multe locații și că vor exista întotdeauna valori aberante care vor elibera radionuclizi.
Accidentul de la Cernobîl, survenit la ora 01:23 în urma supraîncălzirii Reactorului 4, a eliberat o coloană de materiale ce conținea peste 100 de particule fierbinți extrem de radioactive. Acest eveniment rămâne cel mai grav accident nuclear din istorie, lăsând în urmă o zonă de excludere vastă unde monitorizarea stabilității materialelor radioactive rămâne o prioritate pentru siguranța ecologică a regiunii.