Oamenii de știință dezvoltă o tehnologie inovatoare numită Scentronic, care are scopul de a introduce dimensiunea olfactivă în comunicarea digitală. Această invenție funcționează ca o interfață pentru partajarea și transmiterea mirosurilor la distanță, transformând aromele în date care pot fi trimise prin internet. Procesul permite recrearea unor mirosuri la mii de kilometri distanță, oferind o nouă modalitate de interacțiune după evoluția e-mailului și a apelurilor video.
Sistemul utilizează un nas electronic dotat cu șase senzori capabili să detecteze compuși organici volatili emanați de diverse substanțe. Fiecare senzor produce un model specific de semnale electrice în funcție de substanțele chimice detectate, datele fiind ulterior convertite în format digital. Prin antrenarea unui sistem de inteligență artificială cu diverse modele de parfumuri, computerul poate identifica aroma și să trimită informația către un dispozitiv receptor care să reproducă mirosul.
Dispozitivul receptor funcționează prin utilizarea unor mici recipiente cu lichid parfumat și a unor discuri minuscule alimentate electric. Aceste discuri pot vibra de peste 100.000 de ori pe secundă, forțând lichidul să treacă prin orificii microscopice sub formă de ceață fină. Intensitatea mirosului rezultat poate fi controlată prin ajustarea modului de vibrație al acestor discuri, permițând o simulare mai precisă a aromei dorite de utilizator.
În prezent, prototipul are un repertoriu limitat, fiind capabil să recunoască și să recreeze doar cinci arome specifice: cafea, prăjitură, portocale, bere și vin roșu. Cercetătorii subliniază că dispozitivul nu transmite un miros real, ci folosește propria sursă de parfumuri pentru a crea o aproximare. Deși nasul electronic a identificat categoriile de mirosuri cu o precizie de cel puțin 96%, voluntarii au reușit să identifice corect aromele artificiale în aproximativ 73% din cazuri.
Chunyu Yang, cercetător doctorand la Universitatea de Stat din Ohio și autor principal al studiului, explică faptul că scopul proiectului este de a umple un gol pe piață. Conform lui Yang, majoritatea cercetărilor se concentrează pe simțurile vizual, auditiv și tactil, în timp ce mirosul a primit relativ mai puțină atenție. Obiectivul este de a aduce această dimensiune senzorială lipsă în cadrul comunicării digitale moderne, oferind posibilități noi de consum sau interacțiune.
Tentative de integrare a mirosurilor în mediul digital nu sunt un fenomen complet nou în istorie. În anii 1960, cinematografele au testat tehnologia Smell-O-Vision pentru a injecta parfumuri în săli, în timp ce în 2001, compania americană DigiScents a dezvoltat accesoriul iSmell pentru computere. Deși DigiScents s-a închis înainte de lansarea comercială, noile descoperiri publicate în Science Advances reprezintă o demonstrație a conceptului de interfață olfactivă digitală.