Combinatul siderurgic Liberty Galați a fost pus la vânzare la un preț de pornire de 200 de milioane de euro, fără TVA, prin negociere directă. Decizia a fost luată de creditori în noiembrie 2026 și vizează atât unitatea principală, cât și compania Liberty Tubular Products. Această etapă urmează unei perioade de dificultăți financiare majore care au dus la oprirea producției și la intrarea companiei în proces de restructurare pentru a evita falimentul.
Prețul stabilit de creditori este semnificativ mai mic decât cele solicitate în încercările anterioare de a găsi un cumpărător. Două licitații internaționale organizate anterior au pornit de la sume mult mai mari, respectiv 709 milioane de euro și 463 de milioane de euro, însă niciuna nu a atras interesul pieței. Ulterior, evaluarea activelor a fost ajustată în jos, ajungând la aproximativ 182 de milioane de euro, înainte de decizia actuală de vânzare.
Situația financiară a companiei a suferit o deteriorare brutală față de anul 2021, când Liberty Galați a înregistrat un profit de aproximativ 1,36 miliarde de lei, echivalentul a 272 de milioane de euro. Această perioadă de succes a fost susținută de prețurile ridicate ale oțelului și de cererea puternică de produse siderurgice. Totuși, de la anul 2022, costurile ridicate cu energia și scăderea cererii au afectat grav rentabilitatea industriei siderurgice europene.
Problemele interne de management și deciziile de investiții au agravat criza, inclusiv achiziția companiei belgice Liège-Dudelange și a unor active din Coreea de Sud. În martie 2025, compania a intrat în procedura de concordat preventiv pentru a negocia restructurarea datoriilor care s-au ridicat la un total estimat de 662 de milioane de euro. Printre principalii creditori se numără Exim Banca Românească, cu o expunere de 292 de milioane de euro, și ANAF, care deține creanțe de circa 120 de milioane de euro.
Impactul economic asupra forței de muncă a fost resimțit în septembrie 2025, când producția a fost suspendată oficial. Această decizie a dus la trimiterea a aproximativ 3.000 de angajați în șomaj tehnic, afectând capacitatea companiei de a genera venituri. Lipsa capitalului de lucru pentru achiziția materiilor prime și oprirea furnalului au blocat activitatea industrială, făcând imposibilă plata furnizorilor și acoperirea obligațiilor financiare pe termen scurt.
În contextul economic actual, industria siderurgică din Europa se confruntă cu o presiune constantă din cauza costurilor energetice ridicate. În timp ce producătorii europeni plăteau aproximativ 130 de euro pe megawatt-oră, competitorii din Franța și Germania beneficiau de prețuri între 45 și 57 de euro prin scheme de sprijin. Această disparitate, combinată cu importurile ieftine din Asia și Egipt, a destabilizat poziția producătorilor de pe continent.
Noul proprietar va trebui să asigure nu doar prețul de achiziție, ci și finanțarea necesară pentru repornirea completă a combinaților. Aceasta include investițiile pentru repunerea în funcțiune a instalațiilor, achiziționarea de materii prime și reluarea procesului de producție. Printre investitorii care au manifestat interes în etapele anterioare s-au numărat UMB Steel, grupul indian Jindal, grupul ucrainean Metinvest și grupul chinez Risun.