Companiile din România apelează tot mai des la recrutarea de muncitori din Asia pentru a acoperi deficitul de forță de muncă, chiar dacă aceștia costă cu peste 35% mai mult decât angajații autohtoni. Această tendință este observată în sectoare precum logistica sau manipularea mărfurilor, unde angajatorii se confruntă cu dificultăți în a găsi personal local dispus să accepte anumite condiții de lucru. Decizia de a plăti sume suplimentare este justificată de necesitatea de a menține continuitatea activității.
Antreprenorul Eugen Saulea explică faptul că, în cazul lucrătorilor comerciali necalificați, costurile suplimentare nu provin doar din salariu. Diferența de preț de peste o treime față de un angajat român este cauzată de cheltuielile legate de cazare, masă și transport. În plus, modificările legislative privind recrutarea din afara Uniunii Europene și utilizarea agențiilor de muncă temporară autorizate adaugă noi costuri operaționale pentru companii, făcând soluția externă mai scumpă din punct de vedere financiar.
Dincolo de aspectul financiar, factorul de disciplină și flexibilitatea reprezintă motivele principale pentru care firmele aleg personalul din Asia. Eugen Saulea susține că angajații străini oferă o disponibilitate mai mare pentru lucrul în schimburi, respectarea programului și adaptarea la sarcini conexe. În contrast, lucrătorii români refuză adesea modificările de program sau deplasările necesare pentru instruire în alte locații, fapt care a dus în trecut la demisii și la blocaje în lanțurile de aprovizionare.
Lipsa interesului pentru anumite tipuri de muncă poate genera pierderi financiare majore pentru partenerii logistici. Eugen Saulea menționează că lipsa personalului autohton a cauzat livrări întârziate și o disponibilitate redusă a produselor la distribuitori. Într-un caz concret, o platformă logistică a fost nevoită să implementeze o echipă completă de personal din afara Uniunii Europene pentru a rezolva problemele de aprovizionare și pentru a asigura capacitatea de producție și ambalare.
Piața muncii ar putea trece printr-o schimbare în perioada următoare, pe măsură ce volumul vânzărilor scade în anumite sectoare. Eugen Saulea observă că unele companii încep deja să reducă efectivul de personal și să încheie contracte pe perioade mai scurte, de șase luni, în loc de 12 sau 24 de luni. Această incertitudine ar putea face ca angajarea stabilă să devină o prioritate pentru români, dar poate duce și la limitarea contingentului de muncitori străini pentru anul 2027.
Fenomenul de recrutare a forței de muncă din afara Uniunii Europene este strâns legat de dinamica pieței de muncă din România, unde deficitul de personal este o problemă structurală. În contextul economic actual, companiile caută un echilibru între costurile salariale și capacitatea de a asigura funcționarea continuă a proceselor de producție și distribuție, adaptându-și strategiile de recrutare la cererea de bunuri de larg consum.