Industria auto internațională încearcă să profite de creșterea cheltuielilor militare din Occident prin diversificarea activităților. Producători precum Ford, General Motors și Jaguar Land Rover participă la licitații pentru contracte de apărare, oferind versiuni modificate ale vehiculelor de teren și pickup-urilor pe care le produc deja. Această mișcare este văzută ca o tentativă de a demonstra investitorilor că grupurile pot gestiona scăderea cererii și concurența tot mai mare din partea rivalilor chinezi.
În ciuda acestor eforturi, impactul financiar al contractelor militare ar putea rămâne limitat pentru marile grupuri. Vanessa Jeffriess, analist auto la Jefferies, estimează că aceste oportunități vor avea un impact financiar redus. De exemplu, GM anticipează venituri de 700 de milioane de dolari din divizia sa de apărare anul acesta, cu o creștere de 30% anual. Totuși, în 2029, aceste venituri vor ajunge la aproximativ 1,5 miliarde de dolari, reprezentând mai puțin de 1% din veniturile totale estimate la 185 de miliarde de dolari pentru 2025.
O strategie importantă pentru constructorii auto este vânzarea fabricilor subutilizate către companii din industria de apărare. Stellantis intenționează să vândă o uzină canadiană inactivă către Roshel, producător de vehicule blindate. Totodată, Volkswagen a convenit să își vândă fabrica din Osnabruck către Aurelius Capital și landul german Saxonia Inferioară, pentru un proiect în colaborare cu Rafael Advanced Defense Systems. Astfel, companiile își pot reduce costurile fără a construi noi facilități de producție.
Furnizorii de componente auto par să aibă avantaje mai clare în acest nou context economic. Liniile lor de producție, fiind mai mici și mai flexibile decât uzinele de asamblare, pot fi adaptate pentru programe militare cu investiții limitate. Christophe Perillat, CEO al furnizorului francez Valeo, a menționat că industria de apărare stimulează creșterea, spre deosebire de piața auto. De asemenea, Olivier Durand, director financiar la Forvia, subliniază că investiția industrială necesară pentru explorarea oportunităților militare este foarte mică.
Problema principală a producătorilor occidentali rămâne pierderea cotelor de piață în fața companiilor chinezești precum BYD și Geely. Acestea se extind rapid atât în China, cât și pe piețele europene și emergente, comprimând marjele de profit. Această presiune creează o capacitate de producție excedentară în Europa și SUA, forțând marile mărci tradiționale să caute noi direcții de utilizare a resurselor industriale pentru a menține stabilitatea financiară în fața competiției globale.
Evoluția piețelor industriale este strâns legată de dinamica globală a investițiilor și de capacitatea de adaptare a lanțurilor de aprovizionare. În contextul actual, deciziile de diversificare ale marilor producători reflectă nevoia de a gestiona riscurile geopolitice și de a proteja marjele de profit în fața unor noi puteri de producție care domină sectoarele tehnologice și de transport.