Companiile din România trebuie să își adapteze strategiile de dezvoltare pentru a face față noilor dinamici ale economiei globale, conform mesajelor transmise de Dan Bucșa, Macro Strategist la Wellington Management. În cadrul evenimentului Concordia Summit 2026, acesta a subliniat necesitatea pregătirii pentru venirea investitorilor asiatici și pentru intensificarea concurenței pe piața europeană. Dan Bucșa a identificat patru direcții strategice esențiale pentru antreprenorii locali care doresc să rămână competitivi.
Prima direcție vizează integrarea în noile lanțuri industriale prin parteneriate cu firmele din China și alte economii asiatice care vor muta producția în Europa din cauza regulilor de origine. O a doua recomandare este extinderea timpurie pe piețele din Balcanii de Vest, înainte de aderarea acestor state la Uniunea Europeană, pentru a profita de alinierea legislației locale. Dan Bucșa avertizează că așteptarea momentului aderării efective ar putea fi o decizie prea tardivă pentru afacerile românești.
În ceea ce privește exporturile, Dan Bucșa indică India și America Latină drept următoarele direcții majore, datorită acordurilor comerciale ale Uniunii Europene. Aceste regiuni oferă oportunități atât pentru piețele de desfacere, cât și pentru diversificarea lanțurilor de aprovizionare, în timp ce competiția directă cu China rămâne dificilă. Expertul sugerează că firmele ar trebui să caute parteneri locali sau să analizeze posibilitatea unei prezențe directe în aceste economii emergente.
O altă provocare majoră este creșterea concurenței în interiorul Europei, în special în sectorul serviciilor, pe măsură ce firmele europene vor încerca să își păstreze cota de piață. În paralel, România trebuie să investească masiv în productivitate pentru a evita scăderea competitivității muncii, care a trecut de la topul european la valori sub media continentului. Dan Bucșa susține că soluția nu constă în reducerea salariilor, ci în creșterea eficienței prin investiții strategice.
Dan Bucșa a semnalat și riscul datoriei publice, România fiind proiectată să ocupe locul al treilea ca emitent de datorie în valută forte în 2026, după Arabia Saudită și Mexic. Această poziție impune o ajustare fiscală și o reducere a împrumuturilor statului pentru a diminua costurile de finanțare. De asemenea, în sectorul agricol, România trebuie să își dezvolte capacitățile de procesare pentru a valorifica potențialul de export, fiind în top 10 mondial la grâu, dar slab reprezentată în produsele alimentare procesate.
Evoluția economică a României este marcată de o productivitate care a avansat cu mai puțin de 1% pe an în ultimul deceniu, limitând potențialul de creștere la doar 1–1,5% din PIB. Această traiectorie este considerată insuficientă pentru a atrage fluxuri de capital semnificative. Pentru a schimba acest model, este necesară identificarea unor noi motoare industriale și o abordare diferită față de cele care au susținut dezvoltarea regiunii în anii precedenți.