Criteriile de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) au încetat să mai fie doar o temă de reputație, devenind un factor decisiv în procesul de creditare bancară. Gabriela Anton, partener al Țuca Zbârcea & Asociații și coordonatoarea proiectelor firmei în domeniul financiar-bancar, a explicat la Banking Forum că pregătirea datelor privind sustenabilitatea poate oferi companiilor un avantaj competitiv. Această integrare a riscurilor ESG în analiza de credit afectează direct costul finanțării și monitorizarea împrumuturilor acordate.
Analiza ESG nu se mai limitează la simpla existență a unei politici de sustenabilitate, ci implică evaluarea modului în care riscurile pot impacta cash-flow-ul și capacitatea de finanțare a debitorului. Gabriela Anton a subliniat că băncile realizează aceste verificări înainte de aprobarea creditului, evaluând viabilitatea economică a proiectelor. Astfel, riscurile de mediu sau sociale pot influența direct costul de conformare și, în final, prețul pe care îl primește un proiect finanțat.
Un exemplu concret este cel al proiectelor de energie regenerabilă, unde evaluarea impactului asupra biodiversității poate avea consecințe financiare directe. În cazul parcurilor eoliene, dezvoltatorii trebuie să ia în calcul efectele asupra păsărilor sau populației de lilieci, putând fi obligați să reducă producția pentru a proteja fauna. O astfel de scădere a producției de energie afectează veniturile proiectului și, implicit, serviciul datoriei, influențând analiza de credit a băncii.
Taxonomia UE funcționează ca un „dicționar” pentru finanțările verzi, stabilind criteriile prin care o activitate este considerată durabilă. Pentru a fi calificată astfel, o activitate trebuie să contribuie substanțial la obiectivele de mediu ale UE, fără a prejudicia celelalte obiective și respectând garanțiile minime. Gabriela Anton a menționat că aceste reglementări, alături de Acordul de la Paris și Principiile Ecuatorului, definesc cadrul în care instituțiile financiare gestionează riscurile asociate proiectelor de infrastructură sau energie.
Finanțările sustenabile includ trei categorii principale: creditele verzi, creditele legate de performanța în materie de sustenabilitate și finanțările de tranziție. În cazul creditelor verzi, fondurile sunt destinate unor investiții eligibile, în timp ce la cele legate de indicatori ESG, marja este corelată cu atingerea unor indicatori de performanță (KPI). Finanțările de tranziție permit companiilor să își reducă impactul asupra mediului fără ca activitatea lor de bază să fie deja considerată verde, facilitând procesul de adaptare.
În România, cadrul de raportare de durabilitate este reglementat prin instrumente precum Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 85/2024, OUG nr. 137/2024 și Codul român al sustenabilității, aprobat prin HG nr. 1117/2023. Aceste reglementări asigură furnizarea de informații comparabile și verificabile, esențiale pentru instituțiile de credit în calcularea indicatorilor precum Green Asset Ratio (GAR), care reflectă proporția activelor bancare aliniate la Taxonomia UE.