România se pregătește să intre într-un ciclu de investiții publice de o amploare fără precedent, cu sume care depășesc 110 miliarde de euro direcționate către infrastructură și apărare. Conform unui studiu realizat de Energy Policy Group (EPG), aceste fonduri pot servi drept motor pentru transformarea industriei naționale, în special pentru sectoarele energointensive. Proiectele includ 16,7 miliarde de euro pentru apărare și infrastructură cu dublă utilizare, 92,5 miliarde de euro pentru căi de transport și peste 2 miliarde de euro pentru Portul Constanța.
Planurile de dezvoltare rutieră și feroviară pentru perioada 2024-2030 vor genera o cerere masivă de materiale de construcții. Estimările EPG indică faptul că proiectele vor necesita peste 36,6 milioane de tone de ciment și 7,4 milioane de tone de oțel, resurse pe care producătorii autohtoni le pot acoperi. Totodată, vor fi necesare 450 de milioane de tone de bitum și 11 milioane de tone de șine de cale ferată, însă pentru acestea din urmă există o dependență de importuri.
Sectorul de apărare va impune, de asemenea, o schimbare semnificativă în consumul de energie și combustibili. Nevoi de combustibil în scop militar vor crește cu aproximativ 39% până în anul 2030, pe fondul achizițiilor de echipamente prin programul SAFE. Această evoluție ar putea stimula rafinăriile românești să producă alternative la combustibilii fosili, precum combustibilii sintetici sau biocombustibilii, consolidând astfel reziliența aprovizionării naționale.
Analiza subliniază riscul ca aceste cereri să fie satisfăcute exclusiv prin importuri dacă nu se adoptă măsuri specifice în achizițiile publice. Sabina Strîmbovschi, Lead Industry la EPG, susține că introducerea unor criterii de mediu și de origine europeană ar oferi predictibilitate producătorilor locali de oțel, ciment și aluminiu. Condiționarea fondurilor de criteriile de emisii ar putea ajuta industria să treacă către o producție cu amprentă redusă de carbon.
Pentru a gestiona această tranziție, Programul Național pentru Achiziții Publice Verzi 2025–2030 este considerat un instrument esențial. Acesta ar trebui să includă criterii clare privind amprenta de carbon și instrumente de calculare a emisiilor pe întregul ciclu de viață. În acest fel, investițiile în porturi sau șantierele navale ar putea crea piețe-pilot prin impunerea unor cote minime de materiale cu emisii reduse, pregătind piața pentru standardele europene.
Această perioadă de investiții masive vine într-un context economic dificil, în care ponderea industriei în PIB a scăzut în 2025 la aproximativ 17%. Scăderea este cauzată de costurile ridicate ale energiei, de volatilitatea geopolitică și de concurența globală intensă. Astfel, capacitatea industriei de a absorbi cererea internă devine un factor critic pentru stabilitatea economică pe termen lung.