Procesul de due diligence, esențial pentru orice parteneriat de afaceri, este adesea realizat incomplet de antreprenorii din România, limitându-se doar la analiza bilanțurilor financiare. O experiență raportată de un antreprenor din Cluj demonstrează riscurile majore ale acestui comportament: o pierdere de 180.000 de euro într-un parteneriat care părea impecabil pe hârtie. Deși firma prezentată avea vechime și recomandări, s-a descoperit ulterior că partenerul deținea trei firme în insolvență, deschise sub numele unor rude, iar cifrele prezentate nu aparțineau entității cu care s-a semnat contractul.
Analiza financiară standard, realizată prin consultarea platformelor mfinante.gov.ro, listafirme sau termene.ro, oferă doar o imagine asupra trecutului și poate fi înșelătoare. Un bilanț poate arăta un profit atractiv sau o cifră de afaceri în creștere, însă acestea pot ascunde facturi neîncasate sau dependența de un singur client. Verificarea trebuie să treacă de la analiza cifrelor la evaluarea modului în care managementul gestionează situațiile dificile, deoarece profitul contabil nu reflectă întotdeauna realitatea fluxului de numerar.
O etapă critică, adesea subestimată, este verificarea persoanelor fizice din spatele entității juridice, inclusiv a administratorilor și asociaților prin intermediul ONRC. Identificarea unui șir de societăți radiate sau în insolvență poate semnala un model de comportament repetitiv, în care furnizorii sunt lăsați neplătiți. În loc să se bazeze doar pe referințele oferite de partener, antreprenorii ar trebui să contacteze singuri foștii furnizori pentru a afla dacă plățile au fost efectuate la timp în perioadele de dificultate financiară.
Transparența privind sursa capitalului și fluxul de numerar reprezintă alte elemente vitale în procesul de verificare. Un aport de capital cu o origine neclară poate expune direct partenerul la controalele ANAF, deoarece responsabilitatea este comună în cazul asociatului. De asemenea, solicitarea extraselor de cont pe ultimele șase luni este necesară pentru a valida profitul contabil. Refuzul de a prezenta mișcarea banilor sub pretextul confidențialității este adesea un indicator al existenței unor datorii ascunse sau a unor venituri fictive.
Negocierea contractului servește drept test final pentru integritatea partenerului, în special prin introducerea clauzelor de ieșire și a celor de tip deadlock. Situția în care asociații nu mai pot ajunge la un consens poate paraliza deciziile unei firme, fenomen frecvent în România pentru companiile cu structură de ownership 50-50. Un partener serios va discuta calm scenariile de conflict, în timp ce evitarea detaliilor contractuale sub pretextul încrederii poate indica o dorință de a folosi flexibilitatea în detrimentul celuilalt.
În contextul economic actual, rigoarea în verificarea partenerilor este esențială pentru stabilitatea afacerilor. În România, cadrul de control și monitorizare al activității economice este intens, iar orice eroare în etapa de due diligence poate duce la consecințe juridice sau la pierderi financiare iremediabile. Analiza riguroasă a istoricului de plăților și a structurii de proprietate rămâne singura metodă eficientă de a preveni asocierea cu entități care utilizează tehnici de erodare a capitalului prin firme în insolvență.