Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, a explicat faptul că încrederea manifestată de oameni și de companii reprezintă un factor crucial care influențează direct consumul, capacitatea de economisire și nivelul investițiilor. Aceste percepții pot semnala schimbări economice semnificative înainte ca acestea să fie vizibile în statisticile oficiale. Totuși, acesta avertizează că indicatorii de sentiment trebuie analizați riguros împreună cu datele din economia reală, deoarece pot genera semnale false.
Analiza prim-viceguvernatorului evidențiază faptul că evaluările economice nu trebuie să se bazeze exclusiv pe tabele statistice care reflectă trecutul. Comportamentul zilnic al milioanelor de gospodării și firme, prin modul în care negociază salariile sau afișează prețurile, este condus de așteptări și percepții. Aceste elemente psihologice funcționează atât ca cauză, influențând deciziile financiare, cât și ca semnal, oferind repere despre direcția în care se va îndrepta economia.
Leonardo Badea menționează că deciziile economice nu sunt întotdeauna rezultatul unui calcul pur rațional, așa cum sugerează modelele clasice de tip homo oeconomicus. Factori precum inerția, aversiunea față de pierdere sau modul în care sunt prezentate opțiunile influențează alegerea agenților economici. În acest context, puterea narațiunilor despre inflație sau prosperitate poate schimba comportamentele colective, deoarece oamenii reacționează la poveștile prin care interpretează datele economice primite.
Indicatorii de sentiment sunt utilizați la nivel internațional pentru a măsura încrederea în sectoare precum industria, serviciile sau construcțiile. Exemple menționate includ Economic Sentiment Indicator publicat de Comisia Europeană sau Consumer Confidence Index monitorizat de OECD. Deși sunt instrumente utile, acestea sunt mai volatile decât alte variabile economice, deoarece pot reacționa la știrile săptămânii sau la tonul dezbaterilor publice, necesitând o coroborare cu dinamica variabilelor reale.
Încrederea funcționează ca o infrastructură invizibilă a economiei, având proprietatea de a reduce costurile de coordonare. Atunci când există încredere în instituții și stabilitatea sistemului financiar, orizontul deciziilor se prelungește, contractele sunt încheiate pe perioade mai lungi, iar investițiile devin mai ample. În schimb, erodarea încrederii crește preferința pentru lichiditate și majorează prima de risc, afectând capacitatea societății de a mobiliza resurse pentru reforme.
Monitorizarea indicatorilor de încredere necesită continuitate, o metodologie stabilă pentru comparabilitate și o abordare dezagregată pe categorii. O medie națională poate ascunde diferențe majore între regiuni, generații sau venituri. Pentru o strategie națională credibilă în România, este esențial să se ia în calcul nu doar indicatorii de productivitate sau infrastructură, ci și capitalul de încredere, care determină succesul transformării oportunităților în realizări comune.