Presiunea extremă asupra pieței imobiliare din marile orașe europene a generat diverse inițiative politice și economice pentru combaterea deficitului de locuințe. În Berlin, locuitorii au votat în urmă cu cinci ani un referendum prin care solicitau Senatului capitalei germane elaborarea unei legi menite să limiteze puterea marilor companii imobiliare. Această propunere viza expropriarea companiilor care dețin mai mult de 3.000 de unități locative, însă Senatului nu i s-a impus obligația de a acționa în urma rezultatelor referendumului.
Situația din Berlin rămâne tensionată, în condițiile în care costul mediu al noilor contracte de închiriere a crescut cu aproximativ jumătate. La alegerile din 20 septembrie, Partidul de Stânga socialist a obținut cea mai mare parte a voturilor, promițând respectarea rezultatelor referendumului. Implementarea acestor măsuri depinde acum de modul în care vor finaliza negocierile pentru formarea unei coaliții de guvernare, într-un context în care criza locuințelor a devenit o problemă socială majoră în întreaga Europă.
Viena utilizează un model emblematic bazat pe proprietatea municipală pentru a stabiliza piața rezidențială și a controla creșterea chiriilor. Orașul deține aproximativ 220.000 de apartamente municipale destinate închirierii, alături de alte 200.000 de locuințe subvenționate. Astfel, peste 60% din locuitorii capitalei austriace trăiesc într-unul dintre aceste tipuri de locuințe. Această strategie de control prin oferta publică ajută la menținerea stabilității prețurilor și pe piața privată din oraș.
O altă abordare vizează decuplarea chiriilor de prețul terenurilor prin închirierea loturilor municipale către cooperative sau investitori sociali, în loc de vânzarea acestora. Acest model, utilizat de Basel, este implementat și de Barcelona sau Lisabona, pentru a evita transferul costurilor exorbitante ale terenurilor către chiriași. În paralel, Parisul vizează transformarea a 61 de proiecte de birouri goale în 8.200 de unități locative, în timp ce Praga a construit 660 de apartamente eficiente energetic rezervate exclusiv angajaților din sectorul public.
În Dublin, dificultățile pentru persoanele cu venituri mici sunt accentuate de achizițiile masive făcute de investitorii străini și de prețurile ridicate impuse de marile companii tech. Pentru a contracara acest fenomen, guvernul irlandez a introdus un program pentru gospodării cu venituri nete sub 66.000 de euro pe an. Prin acest mecanism, chiriile sunt cu aproape 30% sub nivelul pieței, iar autoritatea guvernamentală își propune să livreze 18.000 de locuințe la prețuri mici până la finalul deceniului actual.
Evoluția piețelor imobiliare din marile metropole europene reflectă o tendință globală de creștere a costurilor de viață, cauzată de cererea ridicată și de speculațiile imobiliare. În multe capitale, prețurile terenurilor devin principalul motor al inflației locative, forțând administrațiile locale să intervină prin politici de subvenționare sau prin controlul strict al dezvoltatorilor imobiliari pentru a asigura accesibilitatea locuințelor pentru clasa medie și sectorul public.