Costul locuirii a devenit o presiune economică majoră pentru peste 34 de milioane de persoane din Uniunea Europeană. Acestea fac parte din gospodării care alocă mai mult de 40% din venitul disponibil pentru locuință, din cauza creșterii prețurilor la proprietăți, chiriilor și a facturilor la utilități. Fenomenul afectează semnificativ capacitatea populației de a acoperi alte necesități fundamentale, precum alimentația, sănătatea sau educația.
Grecia se află în vârful clasamentului european al supraîncărcării costurilor locative, cu o rată de 26,4% în anul 2025. Această cifră este de peste trei ori mai mare decât media Uniunii Europene, care este de 7,7%. După Grecia, Danemarca ocupă locul al doilea cu 14,7%, urmată de Germania cu 11,2% și Suedia cu 10,8%. Alte state precum Estonia, Cehia și Luxemburg depășesc, de asemenea, media comunitară.
Din perspectiva numărului total de persoane afectate, Germania deține cel mai mare volum, cu 9,4 milioane de locuitori în gospodării supraîncărcate. Turcia urmează cu 8,6 milioane de persoane, iar Franța ocupă locul al treilea cu 4,4 milioane. În Spania sunt afectate aproximativ 3,5 milioane de persoane, în timp ce în Italia cifra este de 2,9 milioane. Grecia, deși are o populație mult mai mică, înregistrează 2,7 milioane de persoane afectate.
Situația este critică pentru persoanele expuse riscului de sărăcie, unde 29,1% dintre acestea alocă peste 40% din venituri pentru locuință. În Grecia, acest indicator este extrem de ridicat, atingând 82,6% dintre persoanele din această categorie. Danemarca urmează cu 59,8%, Elveția cu 56,1%, iar Suedia cu 46,8%. În schimb, la polul opus se află Cipru, unde doar 7,6% dintre persoanele cu venituri mici se confruntă cu această problemă.
Presiunea asupra bugetelor este alimentată de evoluția pieței imobiliare, prețurile locuințelor din Uniunea Europeană crescând în medie cu 69% între 2015 și trimestrul al doilea din 2026. În unele state membre, prețurile proprietăților s-au mai mult decât dublat în acest interval de timp. Experții subliniază că persoanele care închiriază pe piața privată sunt, în general, cele mai expuse riscului de a suporta cheltuieli locative disproporționate față de veniturile lor.
Evoluția prețurilor și a costurilor de întreținere reflectă o tendință de creștere a costului vieții în întreaga regiune. Această presiune economică asupra gospodăriilor este accentuată de faptul că veniturile nu țin pasul cu scumpirile la energie și proprietăți. Dincolo de dificultatea de a achiziționa o proprietate, criza vizează capacitatea de a susține costurile unei locuințe deja ocupate de către cetățeni.