Deputații din Franța au votat vineri, 30 octombrie, un amendament care ar putea impune companiilor de conținut online plata unei taxe pentru fiecare gigabyte de date transmis utilizatorilor. Propunerea, care a trecut printr-un vot la limită, prevede o taxă de 0,055 euro pe gigabyte. Deși votul a fost favorabil, măsura nu a devenit încă lege și a generat deja controverse semnificative în cadrul mediului politic și al sectorului tehnologic.
Amendamentul a fost depus de socialiști în cadrul dezbaterilor privind bugetul pentru anul 2027 și a fost adoptat cu 11 voturi pentru, 10 împotrivă și 14 abțineri. Inițiatorii estimează că statul francez ar putea încasa anual circa 10 miliarde de euro prin această metodă de impozitare. Conform propunerii, furnizorii de internet ar avea responsabilitatea de a măsura traficul generat de fiecare companie și de a transmite aceste cifre autorităților fiscale în fiecare trimestru.
Taxa nu ar fi aplicată direct consumatorilor finali, ci companiilor care furnizează conținut online, precum Google, Meta, Amazon, Netflix sau Akamai. Aceste entități ar genera împreună aproximativ jumătate din traficul total de date din țară. Pentru a proteja volumul de afaceri, amendamentul prevede un plafon al taxei, acesta fiind limitat la 15% din cifra de afaceri a companiei în Franța sau la 2% din cifra de afaceri la nivel mondial.
Guvernul francez și Comisia de finanțe s-au manifestat împotriva acestei inițiative, avertizând asupra impactului asupra companiilor mici. Ministrul David Amiel a subliniat că aproximativ 5 miliarde de euro ar proveni de la furnizori de conținut mai mici, inclusiv din Franța. Totodată, Philippe Juvin, raportorul Comisiei de finanțe, a avertizat că marile platforme ar putea decide transferarea acestor costuri către companiile care utilizează servicii de publicitate.
Organizația VideoLAN, dezvoltatorul playerului VLC, a reacționat critic, afirmând că această taxă ar putea costa entitatea peste un milion de euro pe an. Deputatul socialist Laurent Lhardit, autor al amendamentului, a susținut că serviciile precum Facebook, Instagram sau TikTok sunt gratuite, deci taxa nu ar putea fi transferată utilizatorilor. Lhardit a contestat însă estimările de cost și a invocat existența plafonului de taxare prevăzut în textul amendamentului.
În cadrul economiei digitale moderne, gestionarea fluxurilor de date și impozitarea platformelor de tehnologie reprezintă o temă recurentă în Uniunea Europeană. Deciziile privind taxarea serviciilor digitale vizează adesea echilibrarea contribuțiilor fiscale între companiile multinaționale de tehnologie și economia locală. Această discuție franceză se încadrează într-un context mai larg de reglementare a gigantilor digitali care operează la nivel global pe piețele europene.