O grupare de oameni de afaceri ruși analizează în prezent modul în care Alișer Usmanov și Mihail Fridman au reușit să fie eliminați de pe lista sancțiunilor Uniunii Europene. Deși interesul pentru aceste cazuri este evident, un sondaj realizat de Bloomberg News indică faptul că puțini dintre ceilalți miliardari vizați de restricții consideră că vor obține un rezultat similar în viitorul apropiat. Majoritatea celor consultați estimează că deciziile luate de UE au fost rezultatul unor circumstanțe unice.
Unii oameni de afaceri intenționează să studieze în detaliu procesul prin care Mihail Fridman a reușit să obțină acest rezultat, sperând că poate crea un precedent pentru propriile litigii. Serghei Glandin, partener la firma BGP Litigation și specialist în dreptul sancțiunilor, susține că arbitrajul în materie de investiții poate fi utilizat pentru a exercita presiuni asupra guvernelor. Acesta explică faptul că amploarea unei acțiuni în instanță poate influența direct viteza procesului și poate forța negocieri pentru eliminarea de pe listele de sancțiuni.
În cazul lui Usmanov, procesul de eliminare a fost influențat de presiuni diplomatice, Franța susținând activ această măsură. Această campanie a provocat dispute în alte capitale europene, punând în pericol prelungirea a aproape 3.000 de măsuri restrictive aplicate altor companii și persoane. În final, statele membre au ajuns la un compromis prin care Usmanov și Fridman au fost scoși de pe listă, în timp ce restul măsurilor de sancționare au fost prelungite pentru o perioadă de 36 de luni.
Mihail Fridman a acționat în instanță Luxemburgul, inițiind o procedură de arbitraj de aproximativ 16 miliarde de dolari din cauza înghețării activelor sale. El susține că aplicarea sancțiunilor UE de către Luxemburg a încălcat un tratat privind protecția investițiilor. Această abordare juridică agresivă este privită cu atenție de alți oameni de afaceri ruși, care încearcă să determine dacă aceste decizii europene pot oferi noi argumente juridice solide pentru propriile lor demersuri în diverse jurisdicții.
Există însă și temeri că deciziile luate în cazurile lui Usmanov și Fridman ar putea complica situația companiilor rusești care încă operează în Europa. Unii miliardari se tem de o reacție negativă a guvernelor europene, din cauza percepției că aceste scutiri au afectat integritatea politicii de sancțiuni a UE. În acest context, Vladislav Vlasiuk, comisarul președintelui ucrainean pentru politica de sancțiuni, a solicitat ca UE să ia în considerare sancționarea altor figuri precum Vladimir Potanin sau Vladimir Lisin.
Regimul de sancțiuni impus de Uniunea Europeană vizează restricționarea accesului la resurse financiare și activelor deținute de cetățenii ruși în scopul limitării capacității de finanțare a Rusiei. Aceste măsuri au fost implementate progresiv, afectând atât persoane fizice, cât și entități juridice de importanță strategică. Deciziile privind eliminarea unor nume specifice de pe aceste liste rămân subiecte de intens dezbatere politică și juridică în cadrul statelor membre ale UE.