Nivelul sărăciei în Argentina a înregistrat o creștere semnificativă în prima parte a anului 2026, conform datelor oficiale publicate joi, 25 septembrie. Conform cifrelor furnizate de Institutul de Statistică (Indec), rata sărăciei a ajuns la 32,3% din populație, ceea ce înseamnă că aproape o persoană din trei este afectată de lipsa resurselor financiare. Această evoluție marchează o întoarcere bruscă față de tendința descendentă care a persistat în țara din America Latină timp de peste doi ani.
Indicele raportat de Indec a crescut cu 4 puncte în decurs de șase luni, plecând de la un nivel de 28,2% la sfârșitul anului 2025. Pe lângă creșterea generală, și segmentul reprezentat de sărăcia extremă a cunoscut o majorare, ajungând la 7,5%, față de 6,3% înregistrat în perioada precedentă. Pentru o țară cu 47 de milioane de locuitori, aceste cifre indică o presiune economică majoră asupra unei mari părți a societății, în contextul unor fluctuații constante ale indicatorilor de trai.
Pragul de sărăcie pentru un adult, calculat pentru un coș de bunuri și servicii de bază, era de aproximativ 520.000 de pesos în luna august, o sumă care se situează puțin sub pragul de 300 de euro. Această valoare reflectă dificultatea populației de a acoperi nevoile esențiale. Calculul Indec se bazează pe o extrapolare procentuală realizată pe un eșantion de 31 de centre urbane, fără a furniza cifre absolute concrete privind numărul de persoane aflate în această situație.
Evoluția indicatorilor de sărăcie are legătură directă cu politicile economice implementate de Javier Milei de la președinție, la sfârșitul anului 2023. Guvernul a aplicat o politică de austeritate bugetară drastică, reușind să reducă inflația de la 161% la aproximativ 33% în aproape trei ani, însă acest proces a avut un impact ridicat asupra consumului și a ocupării forței de muncă. Deși inflația a încetinit în august la 1,7%, presiunea asupra bugetelor gospodăriilor rămâne o problemă majoră.
În perioada de la începutul anului 2024, Argentina a traversat o perioadă de instabilitate extremă, când rata sărăciei a atins un nivel istoric de 52,9%. Această creștere masivă a fost cauzată de inflația ridicată și de o devalorizare de peste 50% aplicată în primele zile ale mandatului lui Javier Milei. Ulterior, indicatorul a scăzut treptat datorită încetinirii inflației și menținerii ajutoarelor sociale directe, precum alocația familială pentru cei vulnerabili (AUH), la un nivel superior inflației.
Calculul acestor indici de sărăcie este adesea subiectul unor controverse metodologice, deoarece se bazează pe structuri de cheltuieli vechi de 20 de ani. În trecut, numeroase servicii esențiale erau subvenționate, iar prețurile pentru medicamente sau asigurări de sănătate erau reglementate. Astfel, costurile fixe ale gospodăriilor au crescut, lăsând sume mult mai mici pentru restul nevoilor de zi cu zi, ceea ce face ca pragurile calculate pe venit să nu reflecte întotdeauna realitatea economică actuală.