Noile prevederi ale Codului urbanismului vor impune instalarea acoperișurilor verzi pentru clădirile mari din România. Începând cu data de 1 ianuarie 2027, autorizarea construcțiilor cu o suprafață construită de peste 1.000 de metri pătrați va depinde de implementarea acestor soluții. Obligația vizează clădirile de birouri, cele comerciale, industriale sau de depozitare, care vor trebui să prezinte acoperișuri verzi pe cel puțin jumătate din suprafața totală disponibilă.
Asociația Constructorilor de Acoperișuri, Pereți și Fațade Verzi - Converde a precizat că aceste amenajări trebuie să fie adaptate condițiilor climatice locale. Implementarea acestor norme poate transforma suprafețele neutilizate în infrastructură activă pentru adaptarea climatică și poate reduce efectele caniculei. Totodată, această schimbare legislativă are potențialul de a accelera dezvoltarea industriei de acoperișuri verzi, un sector aflat deja într-o etapă de creștere datorită investițiilor în reziliența urbană.
Zoltan Kolcsar, președintele Converde, susține că aceste suprafețe pot funcționa ca un burete în timpul ploilor torențiale și ca un strat de răcire în perioatele de caniculă. La nivel de oraș, mii de astfel de acoperișuri pot reduce presiunea asupra sistemelor de canalizare și pot limita supraîncălzirea cartierelor. Din punct de vedere tehnic, acoperișurile verzi pot gestiona aproximativ jumătate din apa de ploaie și pot reduce temperatura suprafeței cu 30–40 de grade față de o hidroizolație obișnuită.
Asociația subliniază că utilizarea acestor soluții poate prelungi până la două ori durata de utilizare a hidroizolației. Totuși, Converde avertizează că succesul legii depinde de modul în care vor fi aplicate excepțiile care permit derogări în condiții tehnice și economice. Există riscul ca formularea actuală să permită interpretări diferite la nivelul autorităților, transformând excepția într-un mecanism prin care se poate evita îndeplinirea obligației legale.
Pentru a evita aplicarea doar formală, Zoltan Kolcsar solicită elaborarea unor norme tehnice clare care să definească standardele minime de proiectare, execuție și întreținere. Imposibilitatea tehnică sau economică trebuie demonstrată prin documente și evaluări verificabile, nu doar prin simplă declarație. Evaluarea economică a proiectelor ar trebui să ia în calcul durata de viață a construcției și beneficiile publice, nu doar costul inițial mai ridicat al investiției.
Reglementările de urbanism în România au devenit un instrument de gestionare a dezvoltării teritoriale, vizând echilibrul dintre construcții și spațiile verzi. Introducerea unor standarde obligatorii pentru clădirile de mari dimensiuni reprezintă o trecere către o abordare de reziliență climatică, similară cu tendințele din alte piețe europene, unde infrastructura verde este integrată direct în procesul de autorizare a proiectelor de investiții.