Mecanismul certificatelor de emisii de CO2, parte a sistemului european de combatere a poluării, a generat venituri semnificative pentru România. În perioada 2013-2026, sumele încasate din tranzacționarea acestor instrumente pot depăși 5,5 miliarde euro. Florentina Manea, general manager în cadrul Carbon & Energy Management, subliniază necesitatea de a analiza modul în care statul român a utilizat aceste fonduri masive pentru a susține tranziția energetică și industrială.
Sistemul, stabilit încă din 2005, impune companiilor responsabile de emisii să dețină un certificat pentru fiecare tonă de CO2 lansată în atmosferă. România face parte din acest mecanism din 2007, prin care emisiile de carbon sunt transformate într-un cost economic direct pentru operatori. Deși o parte din alocările de certificate sunt gratuite, companiile care depășesc limitele primite sunt obligate să le achiziționeze la prețul pieței pentru a evita amenzi severe.
Impactul asupra sectorului industrial este vizibil prin scăderea numărului de companii implicate în schemă. La momentul implementării, în sistem erau 243 de companii, însă în prezent numărul acestora a scăzut la aproximativ 135. Florentina Manea menționează că, deși România a înregistrat o reducere de aproximativ 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră în ultimul deceniu, o parte din această scădere provine din diminuarea activității unor capacități industriale.
Presiunea financiară asupra companiilor este accentuată de creșterea prețului certificatului de emisii, care a ajuns la valori de 75-80 de euro/MWh. Această evoluție este dublată de scumpirea accelerată a gazului natural, materie primă esențială pentru industrii precum cea a îngrășămintelor chimice. Contextul de piață este complex, deoarece prețul energiei este setat prin modelul marginal, influențat direct de costurile acestor resurse și de taxarea carbonului.
Din perspectiva bugetară, veniturile din licitația de CO2 au fost distribuite în mod specific. Conform datelor, circa 42% din aceste sume s-au direcționat către bugetul de stat, în timp ce restul de 40% au fost alocate către Fondul pentru Mediu. Este esențial ca aceste investiții să aducă o valoare adăugată reală prin proiecte care să reducă semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră în viitorul apropiat.
Mecanismul certificatelor de emisii rămâne pilonul central al procesului de decarbonizare al Uniunii Europene, dar se pregătește pentru o nouă etapă. Discuțiile actuale vizează corelarea politicii de reducerea emisiilor cu securitatea energetică și competitivitatea industrială. Comisia propune noi instrumente pentru ca banii generați prin prețul carbonului să susțină investițiile în tehnologii cu emisii reduse și să protejeze sectoarele supuse riscului de relocare.
Contextul european al certificatelor de emisii este unul de reglamentare strictă a poluării industriale prin prețuri de piață. Acest sistem de tip „cap-and-trade” funcționează prin limitarea totală a emisiilor permise și prin permiterea tranzacționării drepturilor de emitere între companii. Astfel, companiile care reușesc să reducă poluarea pot vinde surplusul de certificate, în timp ce cele poluate trebuie să plătească pentru a rămâne în conformitate cu normele UE.