Recuperarea nutrienților precum azotul, fosforul și potasiul din dejecțiile zootehnice reprezintă o oportunitate economică majoră pentru sectorul agricol european. Această practică transformă gunoiul de fermă dintr-o problemă de gestionare într-o resursă valoroasă, capabilă să înlocuiască parțial inputurile externe. Prin utilizarea materiilor prime deja prezente în fermă, fermierii pot reduce costurile de producție și pierderile către mediu, beneficiind de o circulație mai eficientă a elementelor esențiale pentru culturi.
Dependența Uniunii Europene de fertilizanții importați rămâne un punct critic pentru securitatea alimentară. UE importă aproximativ 30% din îngrășămintele azotate, 70% din cele fosfatice și circa 40% din cele potasice. Volatilitatea pieței este evidentă, în aprilie 2026 prețurile fertilizanților azotate fiind cu aproximativ 71% peste media anului 2024. De asemenea, gazul natural determină aproximativ 70% din costurile de producție ale fertilizanților azotate, ceea ce accentuează vulnerabilitatea fermelor la șocurile externe.
Tipul de dejecție utilizat influențează direct logistica și valoarea agronomică a resurselor. Gunoiul de bovine este voluminos și bogat în materie organică, în timp ce dejecțiile porcine sunt adesea lichide, facilitând pomparea și separarea. În schimb, gunoiul de pasăre cu așternut este mai uscat și concentrat în nutrienți, oferind un avantaj logistic. Amestecul de gunoi de la puii de carne include și materiale vegetale, aducând carbon și materie organică în sol, spre deosebire de fertilizanții minerali.
Noile reglementări europene facilitează utilizarea produselor derivate din procesarea dejecțiilor. Din 9 februarie 2026, regulile permit utilizarea RENURE, respectiv azotul recuperat din dejecții zootehnice, în condiții stabilite pentru protecția apelor. Proiectul Horizon 2020 FERTIMANURE a demonstrat succesul acestui proces prin teste în Belgia, Germania, Spania, Franța și Țările de Jos. În aceste instalații-pilot s-au recuperat cantități comerciale de azot, fosfor și potasiu, identificându-se 18 fertilizanți de origine biologică cu potențial comercial.
Eficiența sistemului agroalimentar european este marcată de pierderi semnificative de nutrienți. Agenția Europeană de Mediu (EEA) estimează pierderi de circa 80% pentru azot și 70% pentru fosfor în acest sistem. De asemenea, se estimează că doar 20-30% din azotul și fosforul introduse în sistemul alimentar european ajung efectiv în hrana consumată. Circularitatea economică vizează păstrarea acestor nutrienți în circuit prin tehnologii de compostare, digestie anaerobă sau separarea fracțiilor concentrate.
Implementarea acestor metode poate genera un disconfort olfactiv temporar pentru comunitățile din apropierea terenurilor agricole. Totuși, acest efect este trecător, în timp ce beneficiile agronomice pe termen lung sunt durabile. Azotul, fosforul și potasiul rămân în sol pentru a susține dezvoltarea plantelor și formarea recoltei. Utilizarea tehnicilor de bune practici urmărește reducerea emisiilor și a mirosului prin încorporarea rapidă a materialului în sol, asigurând astfel o gestionare responsabilă a resurselor.