Competiția pentru accesul la fondurile de 150 de milioane de euro destinate proiectelor de baterii stand-alone ar putea duce la scăderea ofertelor de ajutor de stat la nivelul de 5.000 de euro pentru fiecare MWh de stocare. Această cifră este extrem de mică în comparație cu plafonul maxim de 69.000 de euro stabilit inițial. Consultanții din sector avertizează că astfel de sume reduse pot compromite viabilitatea economică a investițiilor propuse.
Cosmin Cheran, CEO al Think Blu Solution, estimează că nivelurile de finanțare vor varia semnificativ în funcție de dimensiunea proiectelor. Pentru unitățile de 20-30 MWh, suma solicitată ar putea fi de aproximativ 25.000 de euro/MWh, în timp ce pentru cele de peste 100 MWh, pragul ar putea fi de 10.000-15.000 de euro/MWh. Pentru proiectele de peste 300 MWh, se anticipează o bătălie pentru resurse care ar putea coborî ofertele până la 5.000 de euro/MWh.
Andrei Gavriliță, CEO al Vector Capital, susține că granturile sub pragul de 25.000-30.000 de euro/MWh devin dificil de justificat economic pentru investitori. Acesta explică faptul că economii similare pot fi obținute prin negocieri directe cu furnizorii de echipamente, fără a accepta constrângerile și obligațiile specifice finanțărilor nerambursabile. În contextul actual, viteza de implementare reprezintă un avantaj competitiv care poate depăși beneficiul unui grant de dimensiuni foarte mici.
Reprezentanții TDP Partners subliniază că o scădere a ajutorului mediu ar putea permite finanțarea unei capacități de peste 4 GWh, față de aproximativ 2,2 GWh în cazul aplicării plafonului maxim. Totuși, Marian Dobrilă de la TDP Partners consideră ofertele de 5.000 de euro/MWh ca fiind iraționale. El menționează că la un cost de stocare de 130.000-150.000 de euro/MWh, companiile care solicită sume atât de mici riscă să piardă bani din cauza costurilor de administrare a fondurilor europene.
Există riscuri majore legate de capacitatea de implementare a proiectelor câștigătoare, în special în ceea ce privește obținerea avizelor tehnice de racordare (ATR). Cosmin Cheran estimează că pentru proiectele de peste 5 MW puterea de injecție, riscul de neimplementare poate depăși 80% din cauza dificultăților de autorizare. De asemenea, Andrei Gavriliță avertizează că un grant câștigat la un nivel prea redus poate deveni insuficient de atractiv economic, ducând la abandonarea proiectelor după acordarea finanțării.
Procesul de depunere a proiectelor pentru stocarea energiei este marcat de un volum de cereri mult peste bugetul disponibil. Conform datelor MySMIS2021 de la 6 noiembrie, erau înregistrate 66 de proiecte depuse și 241 de schițe, cu solicitări totale de 10,57 miliarde de lei. Această sumă depășește de 13,4 ori bugetul de 150 de milioane de euro alocat pentru acest apel de finanțare.