Proiectul de lege care ar putea acorda statului român prioritate la achiziționarea unor companii și active strategice riscă să schimbe regulile tranzacțiilor private și să descurajeze investițiile. Kristine Bago, președinta Comitetului de Audit și Evaluare (CAE) al Fondului Proprietatea, avertizează că acest mecanism poate complica finanțarea achizițiilor și ar putea ridica probleme de compatibilitate cu legislația europeană. Inițiativa este în curs de avansare la Senat prin procedura de urgență pentru protejarea intereselor naționale.
Kristine Bago susține că noul rol al statului reprezintă o schimbare de paradigmă, deoarece autoritățile ar putea trece de la rolul de arbitru la cel de jucător activ. În loc să se limiteze la analiza investițiilor străine directe (FDI) sau la blocarea tranzacțiilor care amenință securitatea națională, statul ar putea să se înlocuiască cumpărătorul inițial prin exercitarea unui drept de prim cumpărător. Această schimbare ar putea afecta grav piața de fuziuni și achiziții (M&A) într-un moment critic pentru România.
Domeniile vizate de noul mecanism sunt extrem de vaste, incluzând industria de apărare, sectorul energetic, IT&C, industria farmaceutică, transporturile și industria alimentară. Companiile pot fi declarate strategice prin Hotărâre de Guvern dacă îndeplinesc anumite praguri, precum o cotă de piață de minim 10% sau un număr de peste 1.000 sau 5.000 de angajați. Kristine Bago subliniază că criteriile calitative sunt interpretabile, lăsând loc unui grad ridicat de subiectivism politic și administrativ în procesul de decizie.
Un risc major identificat este posibilitatea ca o companie să fie calificată drept strategică chiar în timpul desfășurării unei tranzacții private. Investitorii pot pierde resurse financiare substanțiale dacă statul își activează dreptul de prim cumpărător la finalul negocierilor. În plus, procedura de notificare și analiză poate prelungi calendarul tranzacțional cu până la șase luni, ceea ce este problematic deoarece timpul reprezintă bani în lumea afacerilor. Proiectul nu face de asemenea o distincție clară între pachetele de control și participațiile minoritare.
Nulitatea absolută a contractului de vânzare în caz de nerespectare a procedurii ar putea declanșa un efect de domino în sectorul bancar. Dacă achiziția este nulă, garanțiile bancare și ipotecile asupra acțiunilor devin instantaneu nule, ceea ce poate duce la declararea creditelor ca fiind scadente anticipat. Kristine Bago avertizează că băncile comerciale ar putea refuza să mai finanțeze achiziții în sectoarele strategice din cauza acestui risc sistemic. Această situație ar putea duce la o incapacitate de plată pentru cumpărătorii privați.
Din punct de vedere juridic, mecanismul propus riscă să încalce principiile liberei circulații a capitalurilor și ale libertății de stabilire prevăzute în Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene. Kristine Bago menționează că intervenția statului este justificată doar în cazul unor amenințări reale la adresa securității naționale, nu pentru interese pur economice. Dacă măsura nu respectă principiul proporționalității, România ar putea face obiectul unor proceduri de infringement în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.