România se poziționează pe locul al șaptelea în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de taxe individuale, cu un total de 109 taxe. Totuși, în ceea ce privește capacitatea de colectare a veniturilor fiscale, țara se află în penultima poziție din UE27. Datele arată că, deși numărul de taxe indică complexitatea sistemului, acesta nu reflectă direct povara fiscală suportată de contribuabili sau nivelul real al fiscalității.
Analiza realizată de Visual Capitalist evidențiază diferențe majore între statele membre, de la sisteme simplificate la unele extrem de fragmentate. Franța conduce acest clasament cu 348 de taxe, dintre care 243 sunt considerate cu randament redus. În schimb, Estonia și Lituania au cele mai puține taxe, cu valori de 34, respectiv 35. România rămâne într-o zonă intermediară, fiind urmată de Danemarca, care are 132 de taxe în sistemul său fiscal.
Problema principală a României nu constă în numărul de taxe stabilite, ci în eficiența colectării acestora. Consiliul Fiscal indică faptul că structura fiscală națională se bazează pe impozitarea consumului și pe contribuții sociale, având o pondere redusă a impozitelor directe. Scăderea eficienței administrației fiscale și relaxările fiscale din trecut sunt identificate ca factori care limitează nivelul veniturilor, chiar dacă numărul de taxe rămâne relativ moderat.
În anul 2025, veniturile bugetare ale României au crescut la 35,4% din PIB, de la 28,7% în 2024, reprezentând o creștere de 1,4 puncte procentuale. Cu toate acestea, acest nivel rămâne semnificativ sub media UE27, care este de 46,4% din PIB. La capitolul venituri fiscale, România înregistrează 29,2% din PIB, ceea ce înseamnă un decalaj de 11,2 puncte procentuale față de media europeană de 40,4%.
Comparația cu alte state din regiunea Europei Centrale și de Est subliniază dificultatea de colectare a statului român. Croația și Slovenia au venituri bugetare de 47,1% din PIB, în timp ce Polonia atinge 43,6%. România, cu un raport de 35,4%, rămâne în urma acestora, având o diferență de 2,7 puncte procentuale față de Bulgaria. Germania oferă un model de contrast, având doar 60 de taxe, deși veniturile sale fiscale reprezintă aproximativ 42% din PIB.
Evoluția indicatorilor de colectare este strâns legată de metodologia ESA 2010, utilizată pentru calcularea raportului dintre veniturile statului și produsul intern brut. Această metodologie permite monitorizarea capacității de finanțare a bugetului public în raport cu dimensiunea economiei. În contextul european, menținerea unui decalaj de peste 11 puncte față de media UE indică necesitatea unor reforme structurale în administrația fiscală națională.